În urmă cu vreo doi anişori, am fost în locul în care s-au făcut mari cei trei fraţi Mazăre.

Sincer, nu-mi imaginam alt peisaj. În cartierul bucureştean Drumul Taberei, într-un bloc cu patru etaje, la parter. Părea povestea tipică a unei familii autohtone. Am ajuns acolo într-o zi călduroasă de vară, mânată mai mult de curiozitate. Nu ştiam ce voi găsi, dacă voi găsi sau dacă va dori să-mi spună cineva vreun detaliu despre cum a crescut cel mai brazilian dintre primarii României. Cu toate acestea, printr-un noroc, chiar am dat peste vecinii de palier care mi-au zis câteva „picanterii". Mi-au descris o familie de oameni corecţi, cinstiţi şi sociabili. „Nişte oameni normali", modeşti din punct de vedere financiar. Tatăl... funcţionar în cadrul Ministerul Comerţului Exterior. Sau cel puţin aşa se spune, pentru că zvonurile spun mai multe.

Vecinii mi-au povestit că Radu seamănă cu „taică-su", că şi el s-a însurat târziu, pe la 32 de ani. Din nefericire, Ştefan Mazăre nu se mai află printre noi. Despre mama Mazăre numai de bine: „Este o femeie excepţională. Le făcea prăjituri şi le organiza frumos zilele de naştere. Este cultă, citită... este ca o enciclopedie şi povesteşte foarte frumos. Ne spune mereu pe unde a fost şi ce a văzut. Este un om foarte optimist şi te încarcă cu energie pozitivă. A fost mereu discretă şi nu s-a gândit niciodată că va ajunge pe prima pagină a ziarelor". Despre Radu, Alexandru şi Mihai, cuvintele de laudă au curs şi mai abitir: „Nu erau nebunatici, nu am avut niciodată probleme cu ei. Au fost ţinuţi din scurt, iar mama era zbirul în casă. A avut timp mai mult să se ocupe de ei". Mă rog... laudele necontenite pe care le-am auzit nu mi s-au lipit nici până în ziua de azi de imaginea pe care eu o văd la fiecare ieşire în public a celor din familia Mazăre. Şi, dacă ne-am lua după bârfe... Văleu! Însă, zilele acestea, un pasaj anume al