A fost printre primii dansatori ai Companiei „Oleg Danovski“, iar astăzi învaţă copiii să simtă şi să trăiască prin muzică şi dans.

S-a născut într-un oraş multicultural şi a trăit alături de lipoveni, ruşi, români şi romi. Provine dintr-o familie modestă, iar de mică dansa în picioarele goale pe oriunde apuca. „Visam, dansam şi iar visam. Nu ştiu de unde m-am inspirat; nici televizor nu aveam la vremea aceea, era un singur om mai înstărit în oraş unde ne adunam o dată pe săptămână şi ne uitam curioşi la televizor“, povesteşte Stela Cocârlea.

Balerina a urmat Liceul de Coregrafie din Cluj-Napoca, într-o vreme când selecţia era extrem de dură. „Eu eram îndrăgostită de poezie. Citeam noaptea în spălătorul căminului şi sunt şi astăzi mândră că, în liceu, am primit premiul pentru cele mai multe cărţi citite“, a adăugat Stela. După absolvirea liceului, cu o valiză mică în care avea unul dintre cel mai de preţ obiecte - poantele, cu un bilet de tren şi câţiva bani în buzunar, Stela Cocârlea a plecat la Bucureşti, oraşul tuturor posibilităţilor.

„A fost momentul în care, printr-o cunoştinţă, l-am întâlnit pe maestrul Oleg Danosvki. Mi-a spus că are în proiect deschiderea unei companii de balet la Constanţa. Îl am şi acum în faţa ochilor când mi-a promis că mă va lua cu el la malul mării“, spune Stela.

Experienţa germană

În anul 1979, Stela Cocârlea a ajuns la Constanţa, un oraş absolut nou nu numai pentru tânăra dansatoare, ci şi pentru toţi cei 19 balerini aduşi de maestru la noua companie. „Maestrul lucra mult din repertoriul românesc, lucrări foarte grele. Cu mult înainte de a se defini conceptul de teatru-dans Oleg Danovski făcea cu noi experimente inedite. Păcat că la vremea respectivă nu a fost înţeles“, povesteşte Stela.

Un repertoriu bogat - „Lacul Lebedelor“, „Spărgătorul de nuci“, „Coppellia“, „Romeo şi Julieta“, „Giselle“ şi „F