„Trainuit" de Lee Strasberg la Actor's Studio şi lansat pe orbita marelui cinematograf de Francis Ford Coppola care a pariat pe el riscându-şi job-ul de regizor la „Naşul", băiatul de cartier din Bronx, Ferentariul New York-ului, Alfredo James Pacino, nu le prea „avea" cu vorbele. De aceea a refuzat să dea interviuri până ce nu şi-a ales el însuşi jurnalistul care să-l ia la întrebări. Norocosul ziarist era Lawrence Grobel, de la Playboy, care l-a intervievat şi pe Marlon Brando. Rezultatul discuţiei dintre cei doi a constat în 40 de ore de înregistrări şi 2.000 de pagini de interviu care pot ţine oricând loc de biografie. Ziaristul l-a vizitat în tot acest timp pe Pacino, care locuia
într-un apartament absolut modest din Manhattan. „Locuinţa lui consta din câteva încăperi: o bucătărioară cu aparatură veche, un dormitor dominat de un pat mereu nefăcut, o baie cu o toaletă care curgea continuu şi o sufragerie mobilată ca dintr-o producţie de când lumea de pe off-off-off Broadway. Prin toată casa erau împrăştiate cărţi cu piese de teatru, mai ales de Shakespeare, sau maldăre de scenarii. Cunosc oameni cu adevărat săraci care trăiesc în condiţii mai bune", comenta ziaristul, căruia i-a plăcut din prima clipă stilul nepretenţios de viaţă al starului.
Născut să joace un mafiot
Având un tată originar din orăşelul Corleone, leagănul mafiei siciliene, Pacino a fost parcă destinat să-l joace pe şeful mafiot Michael Corleone, adolescenţa lui aventuroasă, cu scandaluri şi beţii de la 13 ani şi cu o arestare la „dosar", pentru posesie ilegală de armă, „recomandându-l" pentru rol. Dar la vremea castingului lucrurile nu păreau atât de simple. El era un „nobody" şi în pole-position se aflau nume care cântăreau mult mai mult decât al său, cel al lui Robert Redford de pildă, dar şi al tinerelului care promitea pe nume Robert de Niro. Despre car