Anul acesta, ştim sigur că este un an de criză. Dacă până acum românii se întrebau unde-i criza, acum o simţim din plin. Până şi modul în care cad în calendar sărbătorile pascale, dovedeşte că este un an cu muncă mai multă, nu neapărat pe bani mai mulţi.

Mă refer la faptul că Paştele ortodox cade fix în aceeaşi perioadă cu cel catolic. Prin urmare, catolicii nu vor mai beneficia de zile libere în plus, aşa cum s-a întâmplat în anii anterior. Din start, se obţin astfel, zile muncite în plus. În plus, sărbătorindu-se atât de devreme Paştele în acest an, şi mielul este unul de criză. Majoritatea crescătorilor de animale se plâng de faptul că nu au avut timp să-şi îngraşe mieii destul, astfel încât vor ieşi în pierdere. Mai mult, producătorii se tem că oferta nu va face faţă cererii, şi că vor rămâne români fără friptură de miel pe masă. S-ar putea, totuşi, ca această informaţie să fie doar o strategie de marketing a mielului pascal, menită ori să crească preţul cărnii, ori să resusciteze vânzările muribunde, pentru că, la drept vorbind, puţini români îşi vor putea permite luxul de a cumpăra un miel întreg pentru masa de Paşte. Vânzările cele mai mari le vor avea crescătorii care au renunţat la laptele oilor, în favoarea îngrăşării mieilor. Oricum, având, neavând bani, românii vor cheltui cu siguranţă o căruţă de bani pe masa de Paşte. Şi această sărbătoare, ca şi Crăciunul, a fost sufocată, de altfel, de sensul de marketing care i se dă. Am văzut de acum trei săptămâni ouă vopsite în supermarketuri. De ouă de ciocolată, iepuraşi, pui, cloşti, ce să mai vorbim!? Rafturile din magazine abundă de astfel de tentaţii menite să ia ochii celor mici şi banii din buzunare părinţilor. Ceea ce mi s-a părut cu adevărat deplasat, a fost să văd în galantare, lângă cofragele de ouă, vopsea de ouă ambalată în formă de icoană. Iată cum românul, inventiv cum este, a găsit o modal