Traian Băsescu afirma ieri, citând din raportul unei comisii prezidenţiale, că “rata de rateu în diagnostic ajunge la peste 40% în sistemul de sănătate românesc, care este un efect al sistemului de educaţie”, adăugând că “unui om care are o boală i se prescrie o reţetă pentru o altă boală, un om care nu trebuie să fie operat este operat”.
Dacă facem un simplu exerciţiu de memorie, această opinie nu ar trebui să ne ia prin suprindere, amintindu-ne cum a fugit Traian Băsescu să se opereze în străinătate. Dealtfel, nici adversarii săi de politică, de la PSD şi PNL, care s-au grăbit să-l acuze pe preşedinte că “denigrează toţi medicii din raţiuni politice”, nu au dovedit de-a lungul timpului mai multă încredere în sistemul medical românesc.
Ion Iliescu a ales Parisul pentru a se opera la inimă, Adrian Năstase şi-a tratat tiroida în Germania (partea stângă, cum spuena fostul mpremier, amuzându-se că Băsescu, care suferă de aceeaşi afecţiune, ar fi avut probleme pe partea dreaptă), tot în Franţa au ajuns şi Călin Popescu Tăriceanu sau Viorel Hrebenciuc. Însuşi Sorin Oprescu, parte a sistemului, s-a operat de inimă în Franţa, aşa că atacul la Traian Băsescu nu cred că a fost cea mai bună soluţie.
Sistemul medical românesc este infailibil atunci când diagnosticul din justiţie sună ameninţător (încă nu este cazul preşedintelui Băsescu), de la Hayssam, până la Sechelariu şi Voicu, toţi găsindu-l, nu ma îndoiesc, excelent. În aceste cazuri, cu siguranţă putem vorbi de 99% diagnostic corect din punctul lor de vedere.
Revenind la Băsescu, în urmă cu o lună şi ceva şi-a făcut un control de rutină la Spitalul Militar din Bucureşti, adică la o bucăţică din sistemul medical românesc. După ce blogurile şi presa şi-au exprimat îndoiala cu starea de sănătate a primului om în stat, toţi oamenii preşedintelui au sărit în apărarea sănătăţii şefului. Băsescu a
