Ca în cazul majorităţii atentatelor teroriste, teoria conspiraţiei nu a întârziat să apară: atacurile de la metroul din Moscova au fost puse la cale de către Putin şi ai lui, pentru a justifica un răspuns în forţă în Caucaz, ca şi restrângerea drepturilor, în general, în Federaţia Rusă. În cazul lui Putin, nu este prima dată când i se pun în cârcă asemenea conspiraţii. De altfel, actualul premier a ajuns preşedinte în urma răspunsului în faţa unor serii de atacuri din 1999, în blocuri în care locuiau militari şi familiile lor, atacuri în care au fost ucise 293 de persoane. A urmat o contraofensivă puternică în Cecenia, pentru succesul căreia a fost creditat Putin. S-a spus, inclusiv de către Aleksander Litvinenko, fostul ofiţer KGB şi ulterior FSB fugit la Londra, ucis cu poloniu, că atentatele din 99 au fost puse la cale de FSB, pentru a-l aduce pe Putin (fostul şef al serviciului) la putere.

În momentul de faţă, însă, atentatul de la Moscova de ieri nu îi aduce beneficii lui Vladimir Putin. El este privit de către populaţia rusă drept adevăratul conducător al ţării, iar un atentat petrecut chiar sub sediul FSB arată neputinţa puterii de a-şi proteja cetăţenii, slăbiciunea statului, se constituie mai degrabă într-un minus pentru prestigiul de atotputernic al lui Putin. Înseamnă că cei zece ani în care Putin a condus lupta împotriva teroriştilor din Caucaz au fost fără rezultat. Mai ales că în luna noiembrie a anului trecut, un atac terorist împotriva unui tren de lux care face legătura între Moscova şi Sankt Peteresburg ar fi reprezentat un pretext la fel de bun pentru a lansa o contraofensivă.

Forţele de ordine au deja o imagine jalnică în Rusia: lucrează mână în mână cu infractorii, atunci când nu torturează oameni nevinovaţi şi cer şpagă de la populaţie. Asta într-o perioadă în care statul rus suferă de pe urma crizei mai mult decât ţările occide