Moscova e in doliu. Terorismul a lovit din nou cu maxima violenta. A lansat, in acelasi timp, un nou semnal de avertizare: nimeni, niciodata nu e in siguranta. Si a aratat, din nou, ca nicio investitie in securitatea nationala nu este prea mare.
A fost 11 septembrie, a fost Madrid, a fost Londra, e Moscova. Cine urmeaza? Veriga slaba. Terorismul loveste acolo unde gaseste o bresa in sistemul de securitate. Si, mai devreme sau mai tarziu, astfel de brese sunt inevitabile. Important e sa fie mici si rare.
Sigur, motivele atentatelor din diverse mari orase ale lumii sunt diferite. La Moscova au fost, se pare, vaduvele negre din Caucaz, nu Al Qaida ca in celelalte exemple, insa, in esenta, terorismul are, peste tot, acelasi tipar si provoaca aceleasi efecte: moarte, panica, neincredere.
Asa ca oricare dintre aceste atentate nu loveste strict punctual un oras, un popor, o tara, ci loveste intreaga lume civilizata. Indiferent cat de grave au fost greselile istorice care i-au inversunat pe fanaticii din Afganistan, Irak sau Cecenia, ele nu pot justifica dezlantuirile de fanatism impotriva nevinovatilor.
Din nefericire, aceste atentate sinucigase au sanse de reusita de aproape 100% din momentul in care atentatorul isi pune pe el braul mortii. Cine sa le fi oprit pe cele doua femei care au lovit la Moscova? Agentii de paza din garnitura de metrou? Ce poate sa vada un astfel de agent, mai ales in marea aglomeratie de dimineata? Dar si sa fi observat ceva, ce sa fi facut in fata unei bombe pe picioare gata oricand sa se autodeclanseze? La mare lucru nu folosesc nici camerele de monitorizare, decat in ancheta post masacru.
Daca exista o sansa de oprire a acestor atentate, ea tine exclusiv de munca de informatii si de colaborarea dintre serviciile secrete. Atentatele sinucigase pot fi oprite doar in faza de pregatire si
