Anul trecut, în Săptămâna Mare, l-au slobozit în libertate, întru împreunare (după cum a mărturisit, impresionat, într-un tabloid, chiar duhoovnicul familiei), pe nea Gigi, fost Războinic al Luminii, actual europarlamentar. Care a făcut foarte mişto la tv de Paşte. Era bătaie pentru transmisia în direct a Învierii de la biserica din Pipera. Cel puţin talk-show-ul ăla pe taburete, live din Pipera, de la Realitatea, cu Tatulici în zi de smerenie şi rating, va rămâne scris cu litere de aur în istoria industriei televiziunii. Anul ăsta, dacă m-ar fi întrebat cineva înainte de pronunţarea verdictului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, i-aş fi răspuns că nu ştiu ce mă face să cred (poate paranoia sau teoria conspiraţiei) că, tot în Săptămâna Mare, îl leagă pe pericolul pentru societate şi siguranţa naţională Voicu. Fiindcă logica inginerească îmi spunea că trebuie să se închidă spectaculos cercul, cam ca procesele verbale din secţiile de vot pe cheia electorală, că doar viaţa şi istoria sunt profund repetitive. Iar prezentul demonstrează că n-am fost trădat (măcar) de fler şi de experienţă, dacă nu de un mod de gândire tehnic şi o educaţie aferentă.

Judecătorii instanţei supreme au decis că există probe că senatorul Voicu încearcă să-şi continue activitatea infracţională (deşi momentan nu-i condamnat pentru săvârşirea vreunei infracţiuni), să influenţeze martori şi că reprezintă un pericol pentru ordinea publică. Motiv pentru care au emis un mandat de arestare, atacabil cu recurs, pe numele lui. Au citit (sper) toate dovezile procurorilor din voluminosul dosar şi, măcar din punctul ăsta de vedere, nu ar trebui să ne îndoim de dreapta lor judecată. Porcăria publică e că mandatul de arestare s-a judecat, ca şi în cazul Becali, în stradă şi în studiourile de televiziune. Şi că orice om aflat în situaţia judecătoarei Despina Mihai, executată public şi desfiinţată