In ultimii 20 de ani? ... Pe scurt, intr-un cuvant, (mai) nimic. Doar ne-am eliberat de cele mai grele, mai ciudate si mai apasatoare frustrari acumulate in cei 50 de ani de comunism.
Epoca dupa epoca traita pentru a suferi si apoi pentru a sterge suferinta acumulata anterior. Asta s-a petrecut in mare cu poporul roman - dupa lipsurile, si suferintele, si dorintele neimplinite in comunism au venit eliberarile, defularile si bucuria de a trai. Oricum, oriunde, numai acum sa fie, in cel mai actual prezent posibil.
Nimeni nu a avut rabdare sa construiasca metodic, sa se dedice unei activitati indelungate, in schimb toata lumea a vrut sa obtina ceea ce nu a avut pana in '89 acum, rapid si facil, pe cat posibil. O societate precum un copil flamanzit de la gura caruia au fost luate toate dulciurile si bunataturile imaginabile, romanii s-au trezit in anii '90 intr-o fuga oarba si accelerata dupa televizoare, masini, apartamente, case terenuri si excursii in strainatate. Nimic din acestea nu aveam voie sa avem pana in decembrie '89. Totul ne era permis dupa. Si pentru a obtine totul, multi au facut totul posibil si imposibil.
Asa s-au nascut marile tepe, marile afaceri de contrabanda, marile exporturi-importuri de tot ce mai ramasese din epoca ceausista. Politicienii in populismul lor nu au facut niciodata altceva decat sa ofere iluzia ca viitorul acela mult visat este mereu pe cale de a se implini. Aceeasi minciuna vanduta o data la patru ani, de toti politicienii, cu mai mult sau mai putin har. Si ei au cazut prada aceluiasi pacat al tuturor celorlalti - nevoia de a-si implini acum si aici toate frustrarile si dorintele suprimate. Au folosit puterea doar pentru a-si crea propriile afaceri, pentru a distruge si ultima farama de economie ramasa din rastimpurile comuniste si pentru a se imbogati pana la al saptelea neam.
Orbiti
