A te aventura cu transportul în comun din orice colţ al Bucureştilor spre oriunde presupune orice în afară de plăcere şi plictiseală. Spuneţi-le nervi, revoltă, neputinţă sau greaţă. Sau toate astea la un loc.
Aleg, la întâmplare, linia autobuzului 139, deşi faptele şi întâmplările pot fi uşor recognoscibile de orice călător pe oricare tramvai, troleibuz sau autobuz al Capitalei. Până mai deunăzi, autobuzele alocate de RATB acestei linii oropsite - la fel cum e considerată şi populaţia cartierelor Rahova şi Ferentari, prin care trece - erau un fel de rate părăginite de la "paşopt", galbene odinioară, ajunse culoarea ţărânei şi a zoaielor nicicând curăţite de pe vopsea, geamuri ori scaune.
Mai nou, maşinile acestei rute - cu capetele ei Zeţarilor şi Piaţa Leul, pentru conformitate - sunt moderne, dar la fel de jegoase. Au şi dotări demne de secolul al XXI-lea: două feluri de aparate pentru bilete/carduri personale şi netransmisibile - adică abonamente d-alea şmechere, reîncărcabile, primele - compostoare clasice, celelalte ca nişte cutii portocalii care-ţi arată şi cât e ceasul; toate au şi aer condiţionat care mai mereu nu merge.
Ce să faci, pe drum, dacă tot nu poţi privi - nici afară, din cauză de noroi întărit pe geamuri, nici înăuntru, pentru că minipeturile plus cutiile goale de suc şi bere, ca şi cojile de seminţe şi banane îţi zgârie retina? Te uiţi pe pereţi. La propriu. Şi ce vezi? Sub formă de miniafişe, tot soiul de interdicţii şi ameninţări, daaaar şi o promisiune. "Este interzis a se sta de vorbă cu şoferul". "Nu insistaţi pentru deschiderea uşilor între staţii şi în intersecţie". "Fumatul interzis".
"Nu vă sprijiniţi de uşi!". "Transportul în comun nu este gratuit. Plăteşti călătoria sau suprataxa de 50 de lei?". "Nu riscaţi! Neplata călătoriei se sancţionează cu 50 de lei pe loc sau cu 100 lei ulter