Atentiune, atentiune! Urmeaza statia Faliment cu peronul pe ambele parti, evacuarea se poate face pe toate usile si, in general, scapa cine poate.
Cam asa s-ar putea rezuma cel mai bine, pe scurt, sentimentele bucurestenilor in ziua in care au fost obligati sa se bata pentru un taxi, sa mearga pe jos zeci de kilometri, sa injure in statii dupa ce au asteptat ore intregi, fara ca la ei sa mai ajunga vreun mijloc de transport in comun, si sa isi vada ziua terminata intre locul de munca si casa.
Greva de la RATB exprima cel mai bine haosul si disperarea care ii poate cuprinde pe oameni, daca lucrurile nu se vor imbunatati. Caci, in rest, ele doar se inrautatesc incontinuu de aproape doi ani.
Greva soferilor de la RATB demonstreaza si prapastia care exista intre realitatea angajatilor si discursurile politicianiste, cele oficiale, pe care le auzim de la guvernanti pana la reprezentantii oficialitatilor locale. Cererile lor pot parea aberante, daca le comparam cu veniturile si conditiile in care sunt rasplatite alte categorii sociale cum ar fi, de exemplu, medicii sau profesorii. Insa cea mai importanta cerere si cea mai puternica dorinta a lor este sa NU le scada salariile.
Speriati poate ca acest lucru a inceput sa se petreaca deja sau ca este inevitabil oricum in viitor, angajatii RATB au demonstrat astazi ce forta detin. Pot paraliza Capitala. Intrebarea cea mai grava in acest moment este pana unde se poate merge, pana unde se poate ajunge.
Nemultumirile si starea generala de frustrare si durere creste exponential in randul majoritatii angajatilor din Romania, fie ei bugetari sau din mediul privat. Forta pe care soferii de la RATB au demonstrat-o astazi blocand practic Bucurestiul poate deveni un exemplu pentru profesori, medici si multe alte categorii sociale, aflate poate intr-o disperare si mai mare in lup
