S-a născut în 1955, în Punta Arenas, Chile. La 15 ani, Carlos Parker Almonacid şi-a început activitatea politică ca lider în asociaţii studenţeşti şi militant al unei organizaţii politice de stînga, chiar în timpul agitaţilor şi dramaticilor ani ’70. După lovitura militară care l-a răsturnat de la putere pe preşedintele Salvador Allende, la vîrsta de 17 ani, cînd era în ultima clasă de liceu, a fost luat prizonier şi trimis într-un lagăr de concentrare timp de aproape doi ani, unde a fost supus torturilor şi privaţiunilor. Eliberat, a refuzat exilul ce-i fusese oferit, şi-a continuat liceul şi apoi a obţinut licenţa în istorie la Universitatea Catolică din Valparaiso. În facultate şi-a reluat activitatea politică luptînd împotriva dictaturii militare, ca membru al unei mişcări studenţeşti care a reprezentat elementul-cheie în încetarea dictaturii şi reinstaurarea, în 1989, a democraţiei în Chile. A absolvit studiile masterale de relaţii internaţionale la Universitatea Chile şi a lucrat în numeroase universităţi, precum şi în organizaţii guvernamentale. În 1993 a fost inclus în Ministerul Afacerilor Externe din Chile, unde a deţinut funcţia de expert în politică multilaterală. În urmă cu patru ani a fost desemnat ambasador al Republicii Chile la Bucureşti. Pe timpul mandatului său în România, Carlos Parker Almonacid a fost unul dintre cei mai activi ambasadori hispanici. Pasiunea sa pentru politică l-a determinat să participe şi să organizeze conferinţe şi întîlniri cu tineri şi cadre didactice, să sprijine publicarea unor cărţi de politică latino-americane etc. Înainte de a părăsi România, Carlos Parker Almonacid a publicat, la Arad, primul său volum de povestiri pe teme politice, intitulat Scrisori de acreditare.
În ce puncte se aseamănă literatura cu politica? Se inspiră una pe cealaltă?
Se aseamănă în faptul că amîndouă au personaje, au poveşti şi