Amplasat la izvoarele Nabucco, Azerbaidjanul caută un echilibru de putere şi securitate între NATO şi Rusia. Rezultatul e un dezechilibru, inclusiv al exporturilor de gaze, în detrimentul Vestului.

De un an ambasada României la Baku este Punct de Contact NATO şi coordonează evenimente destinate atât autorităţilor cât şi şi societăţii civile din Azerbaidjan, care au rostul de a aduce Alianţa cât mai aproape de azeri. Azerbaijanul are o valoroasă poziţie strategică, care poate aduce mari beneficii membrelor Alianţei. „Unul dintre avantaje este amplasarea pe o importantă rută de transport”, explică ambasadorul român la Baku, Nicolae Ureche. Ruta este vitală, de pildă, pentru tranzitul încărcăturilor nemilitare pentru trupele din Afganistan. Mai profund, Europa este interesată marile depozite de petrol şi gaze azere – care ar urma să alimenteze conducta Nabucco.

Aşadar, NATO are nevoie de Azerbaijan. Dar câtă nevoie are Azerbaijanul de NATO şi cât de acceptabilă este în ţară o posibilă aderare? Reprezentanţi ai societăţii civile spun că eforturile de diplomaţie publică nu-şi prea ating ţinta. Arzu Geybullaieva, analist la European Stability Initiative (ESI), nici nu ştia că România administrează punctul de contact NATO din Baku, iar directorul Institutului pentru Cooperare cu NATO, Farrukh Mammadov, spune că o mică parte a populaţiei are cunoştinţe despre activităţile şi operaţiunile NATO. Pesimismul lor nu este împărtăşit de Vafa Guluzade, fost consilier prezidenţial pentru politică externă, primul oficial azer care a vorbit public despre instalarea unei baze NATO în Azerbaijan. „Ţara noastră are o locaţie favorabilă din punct de vedere geostrategic, populaţia este educată şi capabilă să asimileze noi tehnologii, avem aeroporturi potrivite pentru baze NATO”, pledează Guluzade. Ca să convingă, a suprapus imediat schiţa unui conflict vechi pe liniile de d