Probabil ca de la mineriade incoace romanii nu au asistat la o miscare sindicala mai abuziva decat greva "spontana" de la RATB, de joi. Protestul soferilor si vatmanilor, cel putin de neinteles in limita unei logici sindicale oneste si de bun simt, este atacabil, chiar dubios, pe cateva paliere.
In primul rand, este de neiertat terorismul sindical la care au recurs soferii regiei de transport bucurestene, constienti, desigur, de importanta lor vitala. Cand stii ca de tine depinde viata normala a peste un milion de oameni, unii poate cu probleme chiar mai mari decat ale tale, ar trebui sa nu iti poti permite sa blochezi orasul fara sa tragi macar un semnal de alarma inteligibil si coerent.
Sa ne amintim ca, de exemplu, toamna trecuta, oprirea totala a garniturilor de metrou a fost precedata de inaintarea unor revendicari punctuale, de cateva runde esuate de negocieri si de o greva de avertisment de doua ore. Sunt etape logice si legale, menite sa dea sansa preintampinarii unei actiuni cu consecinte atat de grave, dar si sa pregateasca, cat de cat, oamenii pentru ce va urma. A fost un protest spontan, care nu trebuie sa parcurga astfel de etape, au declarat grevistii. Inseamna ca si situatia lor era disperata, nu-i asa?
Nu si-or fi primit soferii salariile? Le-or fi scazut salariile? O fi fost incalcat contractul colectiv de munca? Or fi fost anuntate disponiblizari masive? Dincolo de zvonuri si temeri, nimeni nu a putut dovedi asa ceva. Dimpotriva. Salariile le-au fost virate chiar in avans, ca doar vine Pastele, iar veniturile nu sunt nicidecum de mizerie. Salariul mediu net al unui sofer este 2.400 de lei net, la care se adauga sporurile de munca grea si tichetele de masa. Cati profesori sau medici se pot lauda cu atatia bani pe luna? Cati dintre oamenii lasati sa astepte in zadar in statii duc acasa atatia bani lunar?