Ce-o fi asa greu de inteles? Ca nu se face, pur si simplu, sa intri intr-o slujba publica sau sa faci afaceri cu statul atunci cand esti ruda sau te afli in anturajul de intimi al unui oficial de rang inalt?
Poti sa ai toate calitatile din lume, nu poti evita banuiala ca de fapt nu meritele proprii au contat, ci relatia speciala cu respectivul oficial.
In cazul particular al dlui Bogdan Ionescu, reactia din mass-media era previzibila. Te prezinti la un concurs fara contracandidat, se schimba regulamentul concursului dar pe site-ul institutiei este afisat tot regulamentul vechi, esti propulsat la Paris doar la o luna dupa angajarea in minister, (oare cati specialisti s-au bucurat de asa o "lansare"?), parintii tai au fost si/sau sunt cunoscuti ca apropiati si parteneri de afaceri ai sefului respectivei institutii si vii cu pretentia ca lumea sa creada ca ai obtinut postul pentru merite proprii, iata o dovada clara de ipocrizie, ca sa folosesc un eufemism, acum in ajun de Paste.
Calitatile profesionale pe care pretinde si, posibil, le are Bogdan Ionescu, i-ar fi permis un post intr-o societate privata cu un salariu mult mai mare decat isi permite bugetul Romaniei, care si asa functioneaza doar "cuplat la aparate". Si atunci? Care sa fie explicatia?
Probabil exista inca in fiinta poporului roman sindromul "Nicu Ceausescu". In ambele sensuri. Ca daca esti un apropiat al sefilor statului trebuie sa beneficiezi macar de un pasaport diplomatic, de masina oficiala, de secretara si oameni care sa-ti spun zilnic "sa traiti". Fara sa realizezi, decat prea tarziu, ca vei fi taxat de media si populatie exact cu sentimentele cu care a fost taxat Nicu Ceausescu.
Probabil nu intamplator si odrasla lui Gheorghe Pogea si fiica dnei secretar de stat de la acelasi minister s-au bucurat, la pachet, de acelasi tratament.
@N
