"Obiectele interne neidentificatea", cum le numesc psihanalistii, informatiile care nu pot fi integrate sau metabolizate, cele care sint ascunse, capteaza energiile si consuma enorm. Pina la urma, mai devreme sau mai tirziu, ele ies la suprafata, produc explozii psihice la nivelul subiectului individual sau grupului, afecteaza teritoriul psihic uman. In conditiile in care Noua Europa si-a propus sa promoveze valorile democratice si cooperarea intre natiuni, concordia si respectul reciproc, au trecu pe planul al doilea eforturile pentru recuperarea trecutului si tratarea ranilor care au marcat evolutia Europei de astazi. Convulsiile, derapajele, momentele violente au fost uitate, in numele vointei comune a statelor de a construi un spatiu social si cultural nou, sub semnul respectului pentru identitatea celuilalt. Experientele sociale traumatizate, care sint inca vii in memoria multora, nu indreptatesc teama unui retur al brutalitatilor si calvarului colectiv. Dar nucleele de durere produse de cele doua totalitarisme majore ale Europei secolului trecut inca persista, capteaza energii, nu s-au consumat si pot exploda oricind, la aprinderea unui simplu chibrit. Ideile de mai sus prefateaza o carte recent aparuta la Editura Universitatii din Iasi, Indivizi si societati sechestrate, pe care am coordonat-o impreuna cu profesorul André Sirota de la Paris si am lansat-o acum citeva zile la Centrul Cultural Francez. Am reunit colegi din Romania, Franta, Moldova si Canada, care au relatat, fiecare, istorii traumatizante ale comunitatilor, familiilor sau celor apropiati, analizind impactul actual al unor momente dureroase din trecut. Ideea noastra a fost sa amintim ca nu putem construi viitorul tragind o linie groasa peste trecut, adica ignorindu-l sau ascunzindu-l in spatele unor povesti rautacioase despre ceilalti. Cercetatorii, fie ei istorici, sociologi sau psihosociologi,