"Rodul" gainilor, un medicament incredibil:
Stiti ouale acelea cu coaja varoasa si tare, cu un galbenus care bate spre portocaliu-aprins, cu un gust minunat, produse in gospodariile taranesti? Acum vreo sapte ani, am facut "greseala" sa le consum pentru o perioada mai lunga de timp. Spun ca a fost o greseala, pentru ca odata ce m-am obisnuit cu gustul lor, am capatat dependenta. Pur si simplu mi-a fost imposibil sa mai mananc ouale vandute prin supermarketuri, produse de gainile chinuite in custi stramte si hranite cu concentrate chimizate. Si, ca atare, am inceput lungi peripluri prin imprejurimile Brasovului (orasul unde locuiesc), mai ales prin "ungurime", adica judetul Covasna, pentru a gasi gustoasele oua produse de gainile de curte. Saptamanal, ma urcam in masina si plecam prin satele secuiesti, unde tocmeam cate o punga cu oua si schimbam o vorba cu satenii, care vorbesc o limba romana aproximativa, inventand adesea expresii si constructii de fraze care ma umpleau de voie buna.
In ultimii doi ani, insa, Directia de Sanatate Publica, plina de grija parinteasca pentru romani, a luat masuri pentru... protejarea cetatenilor, aplicand amenzi in stanga si in dreapta, celor care stateau cuviincios, cu cosuletul de oua, pe marginea drumului. Si asa au disparut toti producatorii din zona Brasovului, care s-au reprofilat pe productia de "curtos colaci" (un fel de cozonac subtire, uns cu miere). Acum, daca vreau sa cumpar oua, trebuie mai intai sa cumpar un "kurtos", sa intru in vorba cu sateanul, care ma recomanda unui vecin, care imi da oua sau ma indeamna spre un alt vecin s.a.m.d. Mai rau este ca taranii care nu pot sa-si vanda ouale au renuntat sa mai tina gaini, iar spectrul oualor de supermarket a inceput din nou sa ma ameninte. Asa ca am facut pasul... eroic al vietii mele: am cumparat zece gaini, pe care le tin pe langa mica mea casuta de la tar
