…pe Bacalu il stiu de pe la inceputul anilor ‘90 si va pot declara cu mana pe inima: Mihai Bacalu nu e normal. Mihai Bacalu e ziarist. Pe Bacalu, “combinatiile” atat de tipice presei il lasa (ne)muritor si rece – asta cand nu-l lasa muritor de foame de-a dreptul. El stie una si buna: stirea, interviul, ancheta, reportajul. Daca ar exista in randul “presarilor” calugari ai mass media, Mihai Bacalu ar fi, cu siguranta, printre ei. Nu are vicii, are obsesii. De aceea e si greu de suportat intr-o redactie. Tot de aceea, insa, e si indispensabil oricarei redactii demne de acest nume. Fara macar sa realizeze, Mihai Bacalu functioneaza fata de redactii (si s-a perindat prin cateva in ultimii douzeci de ani!) precum taunul Socrate fata de calul mare si alb care era Atena: bazaie, le pisca si le impiedica sa adoarma. Cine n-are un Bacalu sa-si cumpere. Pentru ca Bacalu merita transformat in substantiv comun. Pe umerii bacalilor se sprijina mass media, nu pe umerii nostri. Cand ultimul bacalu va disparea, putem trage cu totii cortina. Finita la comedia!

Tocmai de aceea m-am gandit ca ar fi bine sa vedeti cum s-a vazut “cutremurul din redactia Adevarul” prin ochii unui insider. Nu orice insider. Bacalu-insider. Blogul lui poate fi accesat aici:

http://mihaibacalu.wordpress.com/2010/04/04/sa-ne-lasati-mogulul-in-pace/

Merita! S-a scris despre scandalul asta din toate perspectivele mai putin una – singura care, de fapt, conteaza: a celor care chiar “fac” Adevarul (no pun intended:). Luati de cititi! Cititi pana la capat! Si ziaristii aia pe care-i injurati sunt oameni. Oameni, nu carpe. Oameni de la care ati avea cate ceva de invatat.

Scurt tratat de oportunism

sau

Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii lui Răzvan

scenariu de film (de ficţiune, nu e documentar)

Secvenţa 1

INTERIOR, ACASĂ

1 aprilie 2010, Cluj, Bulevardul Nicolae T