Moldoveanul spune că frica nu-şi are locul în sufletul unui pompier. Deşi într-o intervenţie a văzut moartea cu ochii, el nu s-a pierdut cu firea.
A vrut să se facă marinar în Republica Moldova, dar a ajuns un pompier de nădejde în Bacău. Aceasta este pe scurt povestea locotenent-colonelului Ion Braga, ofiţer la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă.
„Vina pentru orientarea mea către militărie o poartă un unchi de-al meu, comandant de navă în Flota Pacificului. Eram atât de fascinant de uniforma şi prestanţa lui, încât mi-am propus să-i calc pe urme atât cât pot“, povesteşte Braga. S-a pus cu burta pe carte şi în 1990 a obţinut o bursă în România, la Facultatea de Pompieri.
A fost fericit că şi-a împlinit visul şi foarte curând a avut ocazia să constate cât de frumoasă şi palpitantă este meseria pe care şi-a ales-o. „N-am să uit niciodată prima intervenţie. Incendiul cuprinsese cinci case naţionalizate aflate una lângă alta. Am intrat în foc şi am salvat mobilierul. Am avut emoţii, dar nu mi-a fost frică“, spune ofiţerul. El crede că teama îşi găseşte locul în sufletul unui pompier numai dacă acesta nu este bine pregătit.
„Este dureros să găsesc victime“
Braga recunoaşte că meseria lui este extrem de riscantă. Niciodată nu-şi poate face un plan şi nu de puţine ori a renunţat la concediu, deşi bagajele erau făcute. Ofiţerul glumeşte şi spune că prin vene îi curge deopotrivă apă şi foc, cele două elemente fără de care nu poate exista. Totuşi ar prefera să aibă cât mai puţine intervenţii pentru că acest lucru ar însemna mai puţină suferinţă pentru oameni.
„Este sfâşietor când vezi lume necăjită care-şi pierde agoniseala în câteva ore. Dar şi mai dureros pentru mine este să găsesc victime printre cărbunii încinşi. Primul om ars l-am văzut aici, în Bacău. Se ştia că este o victimă în casă şi credeam c
