…reiau mai jos un fragment dintr-un articol publicat anul trecut, pe vremea asta, in Money Express. Putea fi, la fel de bine insa, publicat in 1969, 1009 sau 3009. Ar fi fost la fel de “actual”. Asta e unul dintre avantajele abordarii unor intrebari fundamentale, fie si in domeniul cel mai supus vremelniciei – mass media: intrebarile nu se schimba. Se schimba, daca se schimba, raspunsurile. Ne schimbam, daca ne schimbam, noi insine. Intrebarile, insa, raman. Saptamana luminata
2009-04-21 12:00
de Alin Fumurescu Foto
Alin Fumurescu
In 1921, pe scena Teatrului National din Bucuresti avea loc premiera piesei “Saptamana luminata”. Din nefericire, autorul nu se afla in sala. Murise cu cinci ani in urma, la doar 28 de ani, luptand eroic pe frontul de la Predeal.
Se numea Mihai Saulescu si, in timpul vietii, mai apucase sa publice doua volume de versuri. Existentialismul manifest in poezie se regaseste si in teatru. Actiunea piesei e pe cat de simpla, pe atat de tulburatoare: un tanar vinovat de toate pacatele imaginabile trage sa moara vegheat la capatai de o mama care-l iubeste dincolo de rautatile ce i-au produs atata suferinta. O singura mangaiere i-a mai ramas. E saptamana luminata, cand cerurile sunt deschise si oricine moare intra in rai indiferent de multimea pacatelor. Din nefericire, tanarul se incapataneaza sa traiasca. Exasperata, mama ajunge sa se roage pentru moartea fiului. Degeaba. Ursitoarele nu sunt pregatite sa-l lase sa scape atat de usor. Intr-un final, mama disperata isi ucide propriul copil, inainte ca clopotele sa vesteasca sfarsitul saptamanii luminate si inchiderea cerurilor. Simplu, nu? Se prea poate. Dar o simplitate nascatoare de intrebari fundamentale, in orizontul carora ne miscam pana in ziua de astazi, chiar daca uneori nu ne mai dam seama.
Denis de Rougemont, bunaoara, unul dintre promotorii ideii unei U
