Voicu, Oprea etc. ajung generali pe puncte, grad interzis militarilor combatanţi.
Pe fondul scandalului Voicu, aflu că întreprinzătorul senator deţine gradul de general al Armatei Române. Pentru ce fapte de arme e greu de priceput - de la revoluţiune încoace, nu s-a învrednicit de cele cazone, ci a ţinut-o tot într-o civilie şi o politichie, cât se poate mai lucrative ambele, odată ce tariful dumisale pentru „intervenţii" în Justiţie - trafic de influenţă, mită şi alte forme de corupţie - a ajuns la 1 miliard de lei, plus TVA. Îmi vine în minte cazul altui politruc controversat, Dl Gabriel Oprea, pe care revoluţia l-a prins căpitan de intendenţă, iar acum e general cu patru stele, trei de la Dl Iliescu, a patra de la Dl Băsescu, dar cu prilejul câştigării „independenţii" faţă de PSD şi a închinării la Cotroceni.
Problema care se pune în cazul celor doi - tocmai îmi amintesc şi exemplul directorului de la Spitalul Militar Central! - priveşte faptele pentru care au meritat aceste avansări „la excepţional", pe vreme de pace şi petrecându-şi cea mai mare parte a celor douăzeci de ani postrevoluţionari în civilie şi curvăsărie politică, cu toate „avantajele" economice pe care presa a ostenit să le tot semnaleze! Şi nu sunt cazuri izolate - dacă m-aş strădui, aş umple articolul doar cu lista acestor generali de mucava.
Dureros e altceva. Pe lângă aceste ciudăţenii ajunse generali, deşi au avut legături cu armata cam cât are sula cu subprefectura, există în România o armată reală, tot mai profesionalizată, care de vreo 15 ani poate fi găsită în misiuni pe diverse teatre de luptă, la solicitarea ONU, NATO sau aliatului american. Mii de militari şi-au pus şi îşi pun în pericol viaţa, unii şi-au şi pierdut-o de altfel, în operaţiuni de menţinere a păcii din Balcani şi până în Irak şi Afganistan. Am avut morţi şi răniţi pe toate aceste câmpuri de luptă.
P
