Jobbik, partidul naţionalist extremist maghiar, (în traducere în limba română “mai bine”, sau “mai drept”) este cotat cu 14% din opţiunile electoratului, pentru alegerile ce vor avea loc în ţara vecină luna aceasta, urmând să devină al doilea partid ca importanţă din Ungaria. O tendinţă pe care o aşteptam pentru o perioadă de criză economică, când de obicei extremismul câştigă teren, şi care trezeşte îngrijorare în Europa. The Daily Telegraph face o paralelă între popularitatea Jobbik şi ridicarea la putere a fasciştilor, înainte de război, iar articolul britanicilor a fost preluat şi de siteurile româneşti.
Într-adevăr, procentul pentru partidul care propovăduieşte ura faţă de minorităţi, mai pe faţă sau mai ascuns, sub sloganul “Ungaria este pentru unguri”, este uriaş. Dar pericolul ca Jobbik să îşi pună în aplicare în mod oficial politicile xenofobe nu este foarte mare, chiar dacă tinerii extremişti vor căpăta ceva mai mult curaj în acţiunile lor. Fidesz, partidul de centru dreapta, ar putea câştiga două treimi din locurile din parlament, iar Viktor Orban promite că nu va face alianţă de guvernare cu Jobbik. Nu ar avea nevoie, până la urmă, de o astfel de alianţă, în condiţiile în care scorul Fidesz va fi într-adevăr atât de ridicat cum se prevede.
Dacă Jobbik vorbeşte de pericolul rom din Ungaria şi găseşte un adevărat duşman în minorităţi, în general, Fidesz, dar şi socialiştii, se concentrează pe altă temă naţionalistă: aceea pe care o cunoaştem prea bine, din România anilor ‘90: “Noi nu ne vindem ţara!”. Mai exact, Viktor Orban promite că, în ciuda legislaţiei europene, nu va permite ca pământurile arabile să fie cumpărate de străini.
În tratatul de aderare a Ungariei la UE, ca şi în cel al Poloniei şi al Cehiei, a existat o prevedere inexistentă în tratatul de aderare al României: aceea că, pentru o perioadă de şapte ani, străinii nu vor
