Paulinho, într-o traducere aproximativă Paulică, mijlocaşul de 25 de ani al echipei Astra Ploieşti, îşi petrece timpul liber navigând pe internet şi discutând cu prietena sa din Portugalia.

Venit de un şi jumătate în România, portughezul s-a adaptat perfect. "E foarte bine pentru mine, cred că se şi vede", spune fotbalistul care stăpâneşte excelent limba română. A învăţat-o foarte repede, din ziare şi urmărind filmele subtitrate difuzate pe canalele româneşti de televiziune. Ce nu înţelegea a prins din zbor din conversaţiile colegilor de la Astra, iar acum face pe interpretul pentru noii veniţi de la echipă, din Uruguay sau Argentina.

Chiar dacă toată lumea îl ştie de Paulinho, numele său real este unul foarte lung: Paulo Dinarte Gouveia Pestana. Bucătăresele de la cantina echipei îl strigă Paulică atunci când poartă cercei şi doar Paulo când nu îi pune în urechi. "Mă amuză când mă strigă Paulică, ele spun că doar fetele poartă cercei", spune fotbalistul.

Vrea să-şi termine facultatea

Cu bucătăresele are şi un "război" mai vechi. El nu este înnebunit după mâncarea românească şi a încercat să le determine să-i facă ceva ca la el acasă, în Portugalia, dar a întâmpinat un refuz categoric. "Îmi place mâncarea cum o face mama mea, la noi se mănâncă mult peşte şi vită", spune Paulinho.

A început fotbalul la 5 ani şi a fost legitimat prima dată la Maritimo Funcial. În lotul de juniori de la Madeira a fost coleg o vreme cu Ronaldo şi îşi aminteşte despre el că era talentat.

Chiar dacă a nu a făcut facultatea din cauza fotbalului, devenind jucător profesionist la 17 ani, Paulo îşi doreşte ca, atunci când se va întoarce în ţara sa, să îşi continue studiile.

Are toate motivele să se întoarcă în Portugalia şi pentru că acolo îl aşteaptă prietena sa cu care stă ore întregi la discuţii pe internet. "M-a mai vizitat în România, dar tot e puţ