În numărul de miercuri al Academiei Cațavencu veți putea citi un interviu “cutremurător” cu Cătălin Voicu. Realizatorul acestui interviu este inconfundabilul Eugen Istodor. Veți pătrunde în universul gîndirii confuze a marelui aranjor. Cînd am citit stenogramele am crezut că senzația de nefiresc a exprimării e dată de transcrierea defectuoasă a convorbirilor. Ei, interviul vă va convinge și pe Dvs., cum m-a convins și pe mine, că nu e vorba de greșeli sau distorsiuni. Cătălin Voicu așa vorbește! Are o exprimare contorsionată , vrea să vorbească într-un anume fel, ca și cînd ar codifica mereu ce spune. Apoi își dorește, se vede, să se ascundă după niște cuvinte, după niște expresii căutate, după termeni nedigerați. Vă propun fragmentul final al interviului și o trimitere la varianta electronică unde sînt prezentate doar fragmente. Interviul integral îl găsiți miercuri în revistă. Și tot pe tema Voicu, un bonus, o caricatură de Mardale dintr-un număr trecut.
Rep.: Cele şapte păcate le ştiţi?
C.V.: De preacurvit n-am preacurvit. De trufie, puţin am avut. De crimă, n-am omorît pe nimeni. Cam astea sînt. Eu cred că ar fi trebuit să fiu mai bine cunoscut, nu tîrît într-un scandal politic. Să se zică: uite-l pe Cătălin Voicu, să punem cîinii pe el. Nu e frumos să dai drumul la cîini, că nu am furat. Aştept cu nerăbdare dreptatea pe pămînt. Vom vorbi atunci.
Puțin mai mult, aici
În numărul de miercuri al Academiei Cațavencu veți putea citi un interviu “cutremurător” cu Cătălin Voicu. Realizatorul acestui interviu este inconfundabilul Eugen Istodor. Veți pătrunde în universul gîndirii confuze a marelui aranjor. Cînd am citit stenogramele am crezut că senzația de nefiresc a exprimării e dată de transcrierea defectuoasă a convorbirilor. Ei, interviul vă va convinge și pe Dvs., cum m-a convins și pe mine, că nu e vorba de greșeli sau distorsiuni.