Acest text nu ofera o solutie pentru iesirea din criza economica. Cei care se asteapta sa descopere sfaturi si idei pentru a se salva de la falimentul economic trebuie sa stie de la bun inceput ca nu aici se afla ceea ce cauta.
Textul nu ofera nici macar o solutie miraculoasa pentru a depasi criza in care romanii par a fi inghetati dintotdeauna. Sa incercam sa privim pentru o clipa asupra noastra, uitand de toate miturile cu care am fost alimentati ani si ani, de toate teoriile mai mult sau mai putin frumoase despre "esenta" noastra.
Ce ramane dupa ce inlaturam toate exagerarile, fie ele in bine sau in rau? Exista ceva asupra caruia sa cadem cu totii de acord, ceva in care sa ne recunoastem cu totii fara puterea de a nega? Intr-o mai mica sau mai mare masura, ce ii leaga pe romani mai mult decat orice? Sa fie bunatatea si ospitalitatea? Amabilitatea si disponibilitatea de a ajuta aproapele?
Nu cred. Mai ales ca ultimii ani au demonstrat ca putem fi mai reci si mai rai decat cele mai neprimitoare popoare ale lumii. De altfel, cred ca pentru o mai buna asezare a noastra in istorie ar trebui sa incepem prin a ne identifica cel mai mare pacat, pentru ca macar sa stim ce am avea de indreptat.
Astfel sa ne intoarcem privirea spre defectele noastre, spre cel mai mare pacat pe care il putem identifica in fiecare dintre noi, intr-o mai mica sau mai mare masura. Asadar, sa fie vorba, dimpotriva, despre ipocrizia manifestata in fel si fel de forme, de la placerea cu care sustinem ceva, dar facem exact opusul, pana la obsesia cu care negam realitatea de dragul imaginii? Nici asta nu cred ca ar fi cel mai bun rezumat al comportamentului nostru, desi a inceput sa ne caracterizeze tot mai mult. Nu atat de mult insa, pe cat ii caracterizeaza si pe altii, despre care nu avem tocmai o parere atat de proasta.
Sa fie minciunea,
