Un exemplar din "Ab urbe condita" a lui Titus Livius, vechi de 490 de ani, sfidează timpul. Paza cărţii, extrem de valoroasă, este asigurată printr-un sistem de alarmă, iar păstrarea ei se face într-un depozit cu anumite condiţii de temperatură.
În secţia de carte veche a Bibliotecii Judeţene "Nicolae Iorga" din Ploieşti sunt nu mai puţin de 50.000 de volume străine şi româneşti, o comoară atât din punctul de vedere al conţinutului cât şi al valorii de piaţă.
Dintre ele se detaşează însă "Ab urbe condita" a lui Titus Livius, un exemplar legat în piele, care datează din 1520, tipărit la Viena. Având în vedere că Ploieştiul a fost întemeiat pe la 1600, cartea este cu câţiva ani mai veche decât oraşul care o găzduieşte acum.
La fel de valoroase, dar puţin mai "tinere" sunt "Cazania lui Varlaam", tipărită la Iaşi, în 1643, şi o ediţie a Bibliei lui Şerban Cantacuzino, de la 1688, editată la Bucureşti.
Cărţile au fost cumpărate în urmă cu mulţi ani de conducerea bibliotecii de la anticari, iar starea lor avansată de degradare a impus restaurarea. "Volumele au necesitat îngrijiri speciale şi au fost refăcute în centrul de la Alba-Iulia, unul dintre cele mai bune laboratoare de restaurare de carte din ţară. A durat câţiva ani până să ajungă în starea în care le avem acum", ne-a spus Mădălina Stancu, bibliotecar la secţia de carte veche.
Măsuri speciale
Pentru a putea răsfoi "Ab urbe condita" în ediţia de la 1520, este nevoie de aprobări speciale. În general, au acces la ea doar cercetătorii sau persoane cu preocupări în domeniu, cum ar fi bibliotecarii, istoricii sau scriitorii.
Când nu este studiată, cartea preţioasă stă într-un depozit special, care întruneşte câteva condiţii speciale de umiditate, temperatură şi filtrare a luminii astfel încât degradarea ei să fie redusă la minimum.
În plus, pentru că valoarea ei inestimabil
