Citesc pe hotnews.ro că s-a lansat cartea ”Eco-sex”, de Stefanie Iris Weiss. Totul pare o glumă, pentru că, vrei nu vrei, sex fără încălzire (individuală, nu globală, se înțelege ) e cam greu de închipuit. Și, totuși, chiar lipsită de argumente (cel puțin după cum rezultă din prezentare) cartea nu e.
Pentru că dansul cocoșului, ritualul de împerechere în zilele mileniului trei, cunoaște destule excese: de la florile purtate peste mări și țări pentru ”a da pe spate” o domnișoară, până la cadourile care de care mai excentrice. Impresionarea cunoaște diferite forme, de la blănurile și bijuteriile în cascadă, până la SUV-ul parcat la scară (de unde și o campanie inedită în Franța, în urmă cu doi-trei ani, când pe parbrizele acestor ”mașinuțe” care consumă dublu sau triplu au fost lipite abțibilde cu mesajul ”mașină mare, puță mică”).
Iar, la altă scară, sexul la iarbă verde ori în boscheți nu se cheamă a fi ecologic dacă te hotărăști să lași, precum un simbol al victoriei obținute, prezervativul folosit drept dovadă.
Probabil că nu i-aș fi iritat din nou pe detractorii ”încălziriștilor” (cum le place mai nou să le spună) dacă nu s-ar fi întâmplat ca tot astăzi să citesc (pe gandul.info) despre modul în care lacul Aral (denumit de către unii geografi Marea Aral), al patrulea lac (până nu demult) ca mărime din lume, nu și-ar fi redus suprafața cu 90%. Asta în numele ”progresului” (dezvoltarea industriei bumbacului și construirea de hidrocentrale).
Priviți filmulețul de mai jos. Sunt convins că sexul ecologic nu ar fi împiedecat acest dezastru. Dar, dincolo de exagerările ecologiste, există realități care nu pot fi ignorate.
Citesc pe hotnews.ro că s-a lansat cartea ”Eco-sex”, de Stefanie Iris Weiss. Totul pare o glumă, pentru că, vrei nu vrei, sex fără încălzire (individuală, nu globală, se înțelege ) e cam greu de închipuit. Și, totuși,
