A început cu vioara, la Şcoala Populară de Artă din Baia Mare, dar a renunţat după trei ani, pentru că i-au plăcut mai mult instrumentele de suflat.
Dumitru Moldovan s-a născut în Berchezoia, o localitate aflată în inima Chioarului. A fost primul din familie care a avut înclinaţii artistice. „Copil fiind, mă duceau părinţii la nunţile tradiţionale din sat, unde rămâneam fascinat de măiestria muzicanţilor", spune Dumitru Moldovan. „Puteam să stau câteva ore nemişcat, numai ca să-i ascult cum cântă", continuă acesta.
A schimbat bicicleta pe vioară
Pentru că şi-a ajutat părinţii la muncă, Dumitru Moldovan a fost recompensat de cu o bicicletă. Avea doar 15 ani şi era tare mândru de ea. „Numai eu ştiu cât am cărat fân şi am săpat porumb, ca o primesc", spune râzând taragotistul. La doi ani după ce a primit mult râvnita bicicletă, a renunţat la ea şi a dat-o la schimb pe o vioară. „Mi-am dorit mai mult vioara decât bicicleta şi nici măcar nu am clipit când am făcut schimbul. Tare mult îmi doream să învăţ să cânt", continuă muzicantul. Timp de cinci ani s-a „chinuit", aşa cum a ştiut el, să cânte la vioară.
A făcut „cătănia" la Gheorgheni, în Harghita, şi a fost cooptat în Ansamblul de pe lângă Casa Armatei din Gheorgheni. „Am cântat şi acolo timp de un an şi patru luni, cât a durat stagiul militar. Tare bine mi-a prins experienţa de acolo, pentru că am mai «furat» de la colegi câte una alta, din experienţa lor. În muzică se «fură» mai mult decât se învaţă", spune Dumitru Moldovan.
De la serviciu, la cursuri
După ce s-a liberat, Dumitru Moldovan s-a angajat la IMMUM în Baia Mare, ca muncitor. În paralel, şi-a urmat visul de a cânta şi s-a înscris la cursurile Şcolii Populare de Artă din Baia Mare, secţia vioară. „Dimineaţa eram la serviciu şi după-amiezile fugeam la ore. Îmi programam orele la şcoală în funcţi