O prestaţie stelară a Balonului de Aur duce Barcelona în semifinala cu Interul lui Mourinho şi Chivu

La Hollywood se obişnuieşte, cel puţin în ultima vreme, ca peliculele cu mare succes la public şi la critică să fie continuate de o serie a doua, uneori chiar şi de o a treia. Exemplele sînt destule şi nu merită insistat prea mult pe ele.

Sînt însă destule şi aceste "part twoo" care sînt mult mai proaste decît primele, nu mai obţin aprecierile scontate şi termină prin a duce în derizoriu chiar pelicula iniţială. Şi aici avem exemple, dar nu merită să consumăm spaţiul pentru aşa ceva.

Arsenal - Barcelona, turul, a fost un film genial. O capodoperă demnă de un Oscar al fotbalului, în care şi stîngăciile unora dintre protagonişti au părut opere de artă. Mulţi s-au temut ca partea a doua să nu fie una mai slabă, care să arunce o umbră şi peste prima. Mai ales că lipseau anumiţi actori cu roluri principale la Londra. Şi de o parte şi de alta, cam cîte un nume important din fiecare linie.

A fost nevoie de Bendtner

Începutul părea să le dea dreptate scepticilor. Barcelona nu insista, la adăpostul calificării oferite de 0-0. Iar Arsenal, deşi Wenger promisese ca va ataca din start, stătea mult în spate, ţinîndu-şi toţi jucătorii cu faţa la minge, fară să mai rişte pressingul de la Londra, care a permis adversarului să strălucească.

Era nevoie de ceva care să mişte lucrurile. Şi acel ceva a venit după golul lui Bendtner, plecat dintr-un fault nesancţionat la mijlocul terenului. Ca după un pumn în faţă, catalanii s-au trezit. Mai întîi cu o uşoară ameţeală, apoi cu reacţia. Reacţie în lanţ, ca plecarea unei rachete de la Cape Canaveral. Rachetă purtînd numele de cod Leo Messi.

Enervarea, clasa, geniul

La 0-1, pe "Camp Nou" lumea începuse să-şi aducă aminte că apărarea echipei lor era format