Profesoara de franceză este o campioană a proiectelor şi a schimburilor interculturale. Este convinsă că limbile străine pot fi avangarda modernizării învăţământului românesc, dar şi calea pe care pot pătrunde toate metodele inovative de predare.

Cristina Iurisniţi şi-a dorit să fie profesoară de franceză încă din primii ani de şcoală, iar legătura cu spaţiul francez este una cu totul specială, aproape inexplicabilă. „Îmi amintesc că am visat că vizitez Franţa pe când aveam vreo 9 ani. Pe vremea aceea, erau anii 70, nu ştiam aproape nimic despre această ţară", povesteşte profesoara. Iar şirul conexiunilor de acest gen nu s-au oprit aici. Spune că învăţa cu foarte multă uşurinţă cuvinte în limba franceză pe care le auzea prima oară. Dar decizia de carieră a luat-o datorită unor dascăli de vocaţie din liceu care i-au marcat traseul profesional, printre care profesorul Nicolae Toader, un dascăl care în prezent predă la Bruxelles. Ulterior, după absolvirea facultăţii, nici nu a vrut să audă să predea altceva decât limba lui Moliere, chiar dacă a terminat cu dublă specializare română -franceză. Fostă olimpică la literatura română, Cristina spune că a simţit că predarea acestei discipline nu-i oferă nici o provocare şi a ales franceza: „Erau anii 90, franceza a fost provocare şi deschiderea către o altă lume", explică profesoara.

Odată cu intrarea la catedră Cristina Iurişniţi a înţeles că limbile străine pot fi avangarda modernizării învăţământului românesc, prima legătură cu învăţământul occidental, dar şi calea pe care pot pătrunde toate metodele inovative de predare. Nu a ratat nicio ocazie de a concepe proiecte, de a intra alături de elevi în tot soiul de schimburi interculturale cu francezii: „Din proiecte, copiii şi dascălii pot învăţa la alt nivel. Încercând să facă proiecte, elevii se simt motivaţi, îşi schimbă abordarea.Vizitează de câtev