Avizul pentru retinerea si arestarea lui Florin Costiniu, dat de Consiliul Superior al Magistraturii, a inflacarat mintile usor impresionabile ale majoritatii romanilor.
"In sfarsit se face dreptate", "A venit vremea marii curatenii", "Sfarsitul epocii coruptiei", "Inceputul sfarsitului" - toate aceste titluri ar putea fi adevarate, ar putea fi crezute si valabile, daca si numai daca am uita in ce tara traim.
Daca ne-am imagina pentru o clipa ca suntem cetatenii unui stat cu o democratie exersata, functionala si verificata in istorie prin rezultate concrete in incercarea de imbunatatire a drepturilor si liberatatilor cetatenilor ei, atunci am putea crede ca avizul dat de CSM in cazul Costiniu reprezinta lovitura de gratie data unui sistem ticalosit, corupt in profunzime si pervertit la maximum de catre reprezentantii Puterii.
Cum nu putem face acest exercitiu, pentru ca asta ar insemna sa visam cu ochii deschisi sau sa recunoastem ca ne prostim singuri, trebuie sa revenim cu picioarele la sol si sa ne punem cateva intrebari de bun simt. Pentru linistea tuturor deontologilor vrajiti si indragostiti de efectele guvernarii PD-L, sa ne limitam pentru inceput doar la cateva intrebari, inevitabile oricarei minti lucide si impartiale.
Este, desigur, o premiera pentru justitia din Romania cand se cere si se si primeste avizul pentru arestarea unui magistrat de la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Sunt, de asemenea, o premiera dezvaluirile in serie despre "reteaua lui Voicu" si despre modul in care aceasta functiona.
Insa, tot ce urmeaza acestor fapte, care in sine pot fi mai mult sau mai putin interpretabile - toate declaratiile, interpretarile si sentintele date de politicieni cazului in sine, nu sunt ele deja o abordare nedreapta, putin credibila si trunchiata a realitatii asa cum o stim cu totii?
C
