Ieri dimineaţă, mi-a atras atenţia, pe prima pagină a site-ului ediţiei locale a unui cotidian central, o siluetă silfidă, ascunsă după borurile largi ale unei pălării negre.
Mi-am adus aminte imediat de „Titanic vals"-ul lui Muşatescu şi de cearta familiei pentru pălăria lui Spirache:
„Dacia: De trei luni de zile îi spun să-şi ia o pălărie nouă... şi nu vrea. Cap gros.
Traian: E bună pentru iarnă, tată... s-o dai la-mblănit.
Miza: Zău, tată, ai putea să-ţi iei o pălărie ca lumea... Gândeşte-te şi la noi! Suntem fete mari! Ce zice lumea când te vede cu treanţa aia în cap?...
Spirache: O pălărie nouă costă două-trei sute de lei...
Chiriachiţa (care aprinde o ţigară): Lasă-te de tutun şi fă economie...
Spirache: Dacă vă e ruşine cu mine... o să umblu cu capul gol... Tot e cald afară...
Chiriachiţa: Ai şi mutră să faci pe englezul...". Apoi, când într-un bun sfârşit bietul om şi-a luat pălărie nouă, n-a fost bine, iar Chiriachiţa, soacra de coşmar i-a reproşat că este pălărie „de crai", nu de om însurat.
Aşa şi cu Mazăre al nostru. Că doar v-aţi dat seama că despre el este vorba, despre primarul-vedetă-dansator-fante-martir al luptei anti-băsesciene. S-a decis el, micuţu', să mai stea şi p-acasă. Şi s-a dus să asiste la procesiunea religioasă de pe plaja Modern, înfăşurat într-un palton negru, şi după cum vă spuneam, cu pălăria „de crai" pe cap (e adevărat, nu era de aceeaşi culoare cu cea a lui Spirache). Şi, pios, Radu al lui Mazăre, a luat lumină şi într-o linişte deplină a plecat înspre casa pe care o are închiriată pe malul lacului Siutghiol. Sau poate înspre vreun club, aşa cum ne-a obişnuit. Oricum, nu asta contează. Contează acum lipsa de reacţie a primarului care, fără a mai ieşi pe vreo scenă, fără a mai dansa sau a mai face alte giumbuşlucuri demne de circul pe care ni-l oferă politica autohtonă, nu mai z