Prins istoric între interesele externe ale actorilor globali, Afganistanul a dezvoltat o suspiciune în analiza relaţiilor cu exteriorul, neliniştea lui Karzai fiind un exemplu elocvent în acest sens.
În ultimele secole, Afganistanul a fost un loc al eternei nelinişti, măcinat de conflicte generate, nu întâmplător, de europeni. În secolul XIX, când aroganta pretenţie colonizatoare a Occidentului de unic depozitar al progresului, determina o cursă a expansiunii globale, Afganistanul a fost teatrul ciocnirii a intereselor a două state cu destin expansionist: Imperiul Britanic şi Rusia ţăristă. Cele două războaie afgano-britanice, de la mijlocul secolului trecut, s-au incheiat sângeros prin intrarea regiunii sub influenţa Angliei, influenţă ce s-a încheiat odată cu finalul unui alt război consumat în 1919. Peste cinci decenii, Uniunea Sovietică a iniţiat un sângeros război, între 1979 şi 1989, menit să înfrângă neîmblânzita rezistenţă paştună, care, după 10 ani de conflict s-a incheiat dezastruos pentru armata şi diplomaţia sovietică. Totuşi, nici după acest moment locuitorii acestui spaţiu nu au cunoscut liniştea şi prosperitatea. După atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, Statele Unite au pornit un război împotriva talibanilor aflaţi la conducerea Afganistanului, acuzaţi de colaborare cu Al Qaeda. Din 2001, pentru locuitorii Afganistanului, neliniştea continua.
Alegeri cu cântec
Hamid Karzai, preşedintele în funcţie, a reuşit să obţină, pe 20 august 2009, un nou mandat prezidenţial, după un scrutin caracterizat de observatorii occidentali ca fiind "puternic fraudat". Acuzele de fraudă s-au materializat în anularea a peste un milion de voturi, situaţie ce a periclitat victoria lui Karzai. Conflictele generate de acest scandal au dus la concedierea lui Peter Galbraith, reprezentant al Naţiunilor Unite la Kabul. Totuşi, incidentul s-a finali