Li se face o nedreptate poliţiştilor când sunt ironizaţi pentru lipsa lor de cultură. De incultura infractorilor nu râde nimeni. Ca să nu mai vorbim de faptul că de multe ori cei care fac ironii sunt ei inşişi inculţi.

In această ultimă categorie se inscrie şi Radu Bălaş, autorul unui "Jurnal de gardian", in care parodiază grotesc modul de gândire al apărătorilor ordinii publice. Radu Bălaş crede, probabil, că şi-a creat imunitate la critică, atribuind jurnalul unui gardian. El poate pretinde că inepţiile din carte sunt ale personajului, nu ale lui. Dar, de fapt, ale lui sunt. Şi aceasta pentru că imită precar un mod de gândire precar, pentru că o face plat, fără umor. Şi Caragiale reproducea replicile unor personaje agramate, dar le reproducea inventiv, cu artă.

Iată-l, de exemplu, pe Radu Bălaş incercând fără succes să-l facă pe cititor să râdă, cu mostre de gândire confuză, de un fals umor involuntar:

"Marţi, 6 aprilie, post-scriptum - Am găsit ecsplicaţia crizelor de plâns a lui Şefu'Dorin. Mi-a şoptit Dănuţ de la Tehnic că Şefu' se află intr-un «debuşeu sentimental generat de despărţirea de o fată. I-o fi dat aia un croşeu de debut??!? Ca să mă bage şi mai tare in ceaţă, Subşefu' Cesgzi mi-a spus că Şefu'Dorin e cu nervii la pământ. Intr-adevăr, l-am văzut intr-o seară, pe intuneric, pe Şefu'Dorin cum tot căuta ceva pe pământul din grupul de flori din faţa Primăriei. La un moment dat era cu capul pe straturi. Oare işi punea singur nervii la pământ sau şi-i căuta??!!"

Umorul involuntar are in realitate o anumită spontaneitate, nu este chinuit, ca la personajul lui Radu Bălaş. Autorul crede că ne amuză interpretarea cuvântului "debuşeu" ca o sinteză intre "debut" şi "croşeu". Sau că ne amuză inţelegerea la propriu a expresiei "a fi cu nervii la pământ". Acestea sunt nişte jocuri de cuvinte puerile, care il fac ridicol pe autor, nu pe