Când citim un titlu precum "Vietnamizare sau somalizare?" (Dil. 13 X 06) in capul unui articol referitor, de fapt, la irakizare trebuie să avem, pentru a pricepe despre ce e vorba, sumare cunoştinţe de geografie, istorie şi politică internaţională. Adevărate vedete, frecvent folosite in vremea când au fost create, asemenea cuvinte nu şi-au găsit locul in dicţionare tocmai pentru că in clipele lor de glorie nu era nevoie să fie explicate. Şi mai este un motiv: lexicografii sunt in general reticenţi in consemnarea noutăţilor, aşteaptă ca noii veniţi in limbă să confirme prin frecvenţă şi persistenţă. Or, in cazul cuvintelor precum cele de mai sus, aplicabile hic et nunc, frecvenţa scade dramatic atunci când ies din actualitate, coborând in masa vocabularului, spre periferia acesteia. Ar trebui sau nu să le consemneze dicţionarele? In ce ne priveşte, vom răspunde că trebuie, fie şi numai pentru a le oferi explicaţia de inţeles celor care nu au fost contemporani cu epoca lor de maximă răspândire, când nimeni nu avea nevoie de un dicţionar ca să i le explice.
Nu toate cuvintele formate din nume geografice sau etnice pe care istoria le aduce la un moment dat in prim-plan sunt condamnate la uitare. Şansa supremă a unui asemenea cuvânt este să se impună in limbajul de specialitate, devenind termen noţional. In acest caz, locul lui in dicţionare este (sau ar trebui să fie) asigurat. Să ne oprim asupra câtorva asemenea cuvinte, neinregistrate in dicţionarele româneşti.
Balcanizarea desemnează fenomenul de fragmentare a Peninsulei Balcanice de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi inceputul secolului XX. Francezul balkanisation are prima atestare in 1941, dar este larg folosit, cu referire la alte ţări decât cele balcanice, după mijlocul anilor '60, in special pentru a descrie evoluţiile de pe continentul african. In engleză, prima atestare a verbului to balkanise
