Ştiu un tip, Ramelo, a cărui viaţă pare ieşită de sub pana unui romancier.

In anii 90, Ramelo şi-a incercat şi el norocul, ca tot omul, iar prin 1994 a devenit patron.

Apropiaţii lui işi aduc aminte că, pe atunci, Ramelo, care-i român get-beget, deşi după nume ai zice că e italian, devenise atât de prosper, incât dădea bani oricui ii cerea, de ajunsese cel mai iubit om din zona Ozana şi de pe o rază de incă doi kilometri depărtare.

Cinci ani mai târziu, insă, afacerea lui Ramelo incepu să scârţâie, nevasta il părăsi cu jumătate din ea, iar Ramelo aruncă mult mai rar cu bani in dreapta şi in stânga. Totuşi, fu auzit adesea zicând "Se poate şi mai rău", iar lumea continuă să-i poarte un anumit respect, deşi ceva mai mic ca inainte.

Cum vremurile ţineau tot mai puţin cu el, Ramelo pierdu repede incă jumătate din jumătatea de afacere cu care-l lăsase nevasta, dar el nu incetă să dea din când in când şi altora din ceea ce avea. Fireşte, nu se mai bărbierea zilnic, iar maşina care odinioară fusese faima şi mândria firmei sale, fu inlocuită cu una oarecare. Totuşi, uitându-se la pensionarii zgribuliţi din blocul lui şi de pe stradă, zicea: "Se poate şi mai rău".

In 2002, afacerea lui Ramelo dispăru de-a binelea, Ramelo vându apartamentul cu patru camere şi işi cumpără unul cu două, iar vecinii incepură să-i poarte pică, pentru că acum cadourile se răriseră tare de tot. Totuşi, Ramelo le dădea bineţe surâzător şi le spunea celor care-l mai ascultau: "Se poate şi mai rău".

Pe urmă, Ramelo işi termină banii, vându apartamentul de două camere şi cumpără o garsonieră, dar nu uită să le dea din când in când celor de la birtul in care eşuase câte-o cinzeacă, mai mereu surâzător şi tot adăugând: "Se poate şi mai rău".

De doi ani, după ce a lucrat ca şofer la o firmă şi a fost concediat, Ramelo stă toată ziua in barul nenorocit unde pe v