Zvonurile legate de posibilul divorţ al cuplului Sarkozy au luat în ultima săptămână turnura unei afaceri de stat. Am auzit consilieri prezidenţiali, membri ai guvernului francez, foşti sau actuali, avocaţi de-ai lui Nicolas Sarkozy vorbind cu gravitate despre ipoteza unui „complot internaţional".
Primul care a evocat această teorie a fost Pierre Charon, unul dintre consilierii de comunicare ai preşedintelui francez.
„Zvonurile despre despărţirea cuplului Sarkozy, preluate de presa din Marea Britanie, Germania şi Elveţia, conduc la ideea unui complot, pe fondul pregătirilor de preluare a preşedinţiei G20 în 2011 de către Franţa", susţine cu toată sobrietatea domnul Charon. Vă veţi întreba, probabil, care e legătura dintre preşedinţia grupului ţărilor puternic industrializate şi viaţa amoroasă a familiei Sarkozy? Care ar putea fi raportul dintre un eventual complot şi posibilele derapaje sentimentale ale celor doi soţi. Şi, mai ales, cum de i-a venit unui consilier prezidenţial ideea să stabilească o legătură între cele două teme, într-o ţară în care aventurile şefilor de stat au fost păstrate în mare taină, de cele mai multe ori chiar cu acordul tacit al presei.
Ideea discreditării internaţionale a Franţei, prin vehicularea în presa străină a unor posibile aventuri extraconjugale, atribuite deopotrivă frumoasei Carla Bruni şi lui Nicolas Sarkozy, e întărită şi dezvoltată public şi de avocatul preşedintelui francez. Thierry Herzog se întreabă cum de a fost posibilă mediatizarea simultană a acestor „zvonuri" în ziare din Germania, Elveţia sau din „perfidul Albion".
„Faptul că ambele poveşti au izbucnit în presă în acelaşi timp înseamnă că publicarea lor nu e anodină şi că cineva e în spatele propagării zvonurilor legate de infidelitatea soţilor Sarkozy. S-a deschis o anchetă pentru a stabili dacă cei care au postat pe blogurile lor astfel de zv