Din păcate, nu există o formulă unică şi absolută în activitatea de creştere a copiilor. Dintre toate dificultăţile pe care părinţii le pot întâmpina, disciplinarea e cea mai mare. De ce nu funcţionează pedepsele şi ce alternative eficiente există?
În materie de disciplină, orice modalitate care generează furie trebuie evitată şi orice strategie care sporeşte încrederea în sine şi respectul faţă de sine trebuie stimulată, consideră psihologul Antonela Popescu. Părinţii trebuie să înţeleagă că „metoda palmei" este lipsită de sens. Ani de cercetare au arătat că utilizarea consecventă a pedepsei corporale poate fi în detrimentul dezvoltării sănătoase a copilului.
Milioane de copii sunt atacaţi violent în mod regulat, în numele disciplinei. Ei, la rândul lor, devin extrem de violenţi. Vina e atribuită, pe rând, copiilor, mass-mediei, situaţiei economice, şcolilor, armelor, oricui şi tuturor, şi chiar principalul vinovat nu intră în discuţie. Pentru că părinţii care folosesc disciplinarea fizică sunt primii care-i învaţă pe copii să fie violenţi.
Excesul de autoritate
Nu doar că bătaia nu funcţionează, dar ea determină, de asemenea, multe efecte periculoase neintenţionate la copii. Jordan Riak scrie în „Discuţie despre bătaie" că „actul pedepsirii corporale a copiilor erodează legătura de încredere dintre copil şi părinte. Copilul bătut e mai puţin capabil să-şi privească părintele ca pe o sursă de protecţie şi confort, care sunt vitale dezvoltării sănătoase a fiecărui copil". Fără sentimentul de încredere în părinte este împiedicată abilitatea copilului de a creşte şi de a deveni un adult sănătos emoţional, care să fie apt să aibă încredere şi să-i iubească pe ceilalţi.
Unii părinţi, de teamă să nu încurajeze toanele şi accesele de furie ale copiilor, devin foarte autoritari, fiind interesaţi mai mult de instaurarea disciplinei decât de
