Timp de 22 de ani, locotenentul comandor Sorin Iacob a pilotat avioane supersonice a căror viteză nu se poate măsura decât într-o ecuaţie.

Oraşul Buzău era unul de aviatori pentru că acolo se afla baza de instrucţie de la Bococ, situată în imediata apropiere a municipiului. De acolo a prins Sorin Iacob microbul de a face parte dintre tagma celor care muncesc în aer. Începutul a fost unul sfios: mai întâi s-a înscris la un cerc de aeromodele pentru ca ulterior să fie admis la Liceul militar de la Breaza.

Când organizaţia UTC a anunţat că se fac înscrieri pentru o tabără de vară de aviaţie a fost printre primii care au optat. „Renunţam la plăcerile vacanţei pentru cursuri. Eram chemaţi sâmbătă şi duminică pentru cursuri de legislaţie, aerodinamică, radio şi radiotelegrafie, motoare de aviaţie“, îşi aminteşte comandorul.

Şeful „păsării de foc“

Abia în anul IV al Academiei de Aviaţie a luat contact pentru prima dată cu un avion supersonic. „Era cu totul altceva decât făcusem în şcoală. E şi greu şi amuzant, simţi multă frică, dar şi un pic de plăcere“ zâmbeşte comandorul.

„Pentru a zbura cu aşa ceva îţi trebuie un dram de nebunie. Mi-au plăcut riscurile. În câteva minute ajungi de la sol în stratosferă de unde vezi întreaga Românie“, îşi aminteşte Iacob. După terminarea şcolii a fost repartizat la Grupul 57 Aviaţie de Vânătoare de la Mihail Kogălniceanu. Timp de 22 de ani a pilotat şi a fost instructor pe „păsările de foc“ MIG 21 şi MIG 23, ale căror machete le mai păstrează şi acum cu drag.

Locotenent comandorul Iacob a cerut trecerea în rezervă de nevoie, în anul 2003, după ce piloţii grupei de vânătoare au fost anunţaţi că unitatea se va desfiinţa, iar cele 18 MIG-uri vor fi puse în conservare. „Ni s-a oferit posibilitatea să ne transferăm la Feteşti sau la Câmpia Turzii. Era greu să ne mutăm familiile plus că am fi ocupat funcţiile