Aprilie – mai 1940: Peste 22.000 de cetățeni polonezi, luați prizonieri de Uniunea Sovietică, au fost executați în trei locuri diferite (majoritatea însă la Katyn, un sat aflat la aproximativ 20 de kilometri de orașul rusesc Smolensk). Cei mai mulți dintre ei erau ofițeri capturați în 1939, în timpul ocupării a unei părți din Polonia de către URSS. Cum sistemul polonez de recrutare prevedea încorporarea tuturor absolvenților unei univeristăți ca ofițeti, represiunea sovietică a masacrat astfel o mare parte a intelectualității acestei țări.
1943: Armata germană descoperă gropile comune de la Katyn. Mult timp sovieticii au negat responsabilitatea acestor fapte, punând-o pe seama naziștilor.
Anii 80-90: Din documentele cercetate în perioada guvernărilor Gorbaciov și Elțîn reiese fără dubiu că ordinul a fost dat de NKVD (poliția politică sovietică, viitorul KGB), fiind semnat pe 5 martie 1940 de Nikita Hrușciov.
Octombrie 1990: Gorbaciov își cere scuze față de poporul polonez, dar nu permite publicarea ordinului de execuție.
1992: Boris Elțin înmânează ordinul de execuție președintelui Poloniei.
2005: Autoritățile ruse care anchetează cazul dispun, fără o evaluare juridică argumentată, închiderea anchetei și declararea a 116 dintre cele 183 de dosare privind masacrul de la Katyn drept secret de stat. ”Institutul Național al Aducerii Aminte” a decis să înceapă propriile investigații. Seimul polonez votează în unanimitate o moțiune prin care se cerea declasificarea arhivelor ruseşti precum şi catalogarea masacrului de la Katyń ca genocid.
Lech Kaczynski şi fratele său geamăn, Jaroslaw, fost premier, au criticat vehement versiunea naționalistă a premierului rus Vladimir Putin, privind istoria, o viziune care interzice scuzele pentru trecut.
10 aprilie 2010: La trei zile după ce premierul polonez Donald Tusk și cel rus Vlad
