…este, dupa cum am mai recunoscut-o, un reflex de pe vremea comunismului – de atunci m-am deprins sa tin cu “iepurasul”, indiferent de forma (blana) sub care se prezinta el – in cazul asta, politicenii care au cedat persuasiunii (sic!) lui Costi Rogozanu si au acceptat sa “blogheze” pe Voxpublica.

Imaginati-va, pentru o clipa, ca sunteti vreunul dintre cei patru (Vasile Dancu, Cristian Preda, Adriana Saftoiu, Sever Voinescu – in ordine alfabetica, sa n-avem discutii:). Vine un ziarist/critic literar si va propune sa scrieti pe Voxpublica. Cum se vede de la voi? Va propune cineva, banuiesc foarte amabil – nu Costi?:) – sa va aruncati, de buna voie si nesiliti de nimeni in groapa cu lei. Stiu – dinspre partea cititorilor/electoratului se poate vedea altfel – se poate vedea ca o intruziune a politcii oficiale intr-un spatiu de discutie/injuraturi relativ privat. “Nici aici nu mai scapam de astia?” – s-a intrebat, bunaoara, Liviu Antonesei; si-a luat, in consecinta, blogul, si-a plecat; regret si-acum.

Pe cei patru s-au napustit navalnic (sic!) toti comentatorii Vox: i-au facut cu ou si cu otzet, si-au defulat pe cei patru tot ce nu puteau sa-si defuleze verde-n fatza celor pe care i-au ales “cu manutza lor, mai frate” (imi cer scuze daca nu retin exact textul cantecelului acelui celebru anonim care canta in fata Casei Poporului in favoarea parlamentului unicameral pe banii pe PDL. Ritmul, insa, recunosc, prindea – versurile nu ridicau nici ele probleme de retinere la referendum. Era ceva cu “sa le aratam, mai frate/ ca asa ceva se poate”:). Hegel ar fi palit de invidie, undeva, pe langa Simona Senzual (scuza-ma, Simona, nu te cunosc, nu stiu cum arati, doar am citit despre tine; sper ca nu te folosesc pe nedrept de doua zile incoace!)

Drept raspuns, Cristian Preda si-a luat si el “jucariile” de pe Vox. M-am intrebat atunci, ma intreb si acum: a casti