Dintre aceştia, 43 au pierit în sângeroasa diversiune care a opus o mare unitate militară (UM 01512) cadrelor de la Inspectoratul Judeţean al Ministerului de Interne, în după-amiaza de 22 decembrie. Bilanţul: 25 de victime de la Interne, 5 de la Armată şi 13 civili prinşi la mijloc.
Timp de 20 de ani a fost propagată ideea că acolo au tras unii în alţii din cauza panicii şi a slabei pregătiri militare. Fals! Majoritatea combatanţilor de la Sibiu au crezut, într-adevăr, că luptă cu teroriştii, dar regizorii măcelului ştiau perfect că terorişti există doar în planul lor diabolic.
Cine au fost regizorii? Pe baza precedentelor cazuri documentate (Otopeni, Trosca-MApN, Nuţă-Mihalea), cel mai facil ar fi să spunem: Militaru! Dar în cazul Sibiu nu apucase să intre în scenă generalul Militaru. La comanda Armatei se afla generalul Stănculescu, care tocmai îl urcase pe Ceauşescu în elicopterul morţii. Iar Stănculescu, conform mărturiei unuia dintre ofiţerii de Interne de la Sibiu, le-a dat securiştilor şi miliţienilor - aflaţi sub rafalele Armatei - un sfat otrăvit: „Apăraţi-vă, pe răspunderea mea!". Altfel spus, să tragă şi ei spre unitatea militară, astfel încât să se confirme că ei, securiştii, trag în Armata poporului, deci sunt terorişti!
Un personaj-cheie a fost locotenent-colonelul Aurel Dragomir, comandantul UM 01512 şi al Garnizoanei Sibiu. În după-amiaza de 22 decembrie 1989, acesta a luat decizii şocante. Şi-a abandonat unitatea într-un moment dramatic, alegând să ducă personal un muribund la spital. Când a revenit, a dat ordine criminale. A declanşat un atac devastator asupra sediului Securităţii. Pretextul: focurile trase asupra cazarmei sale, pe deasupra clădirii Internelor, de către năluci cocoţate pe blocuri. Terorişti în combinezoane negre.
Sunt două variante posibile: ori Dragomir nu era la curent cu diversiune
