Urmeaza recursul lotului Costiniu-Casuneanu-Locic, arestat vineri noaptea pentru 29 de zile.

In pofida faptului ca sunt aparati de cei mai renumiti avocati penalisti ai momentului, sansele celor trei de a intoarce decizia primei instantei par destul de mici.

Sa nu uitam ca, in privinta judecatorului Florin Costiniu, cel putin, s-a mai pronuntat in favoarea arestarii o instanta neoficiala, CSM, ceea ce sugereaza ca la dosar ar fi mai mult si mai important decat a transpirat in presa.

Dar, daca dimensiunea penala a cazului urmeaza sa fie clarificata de-a lungul unui proces, dimensiunea morala e certa si cutremuratoare.

Il priveam vineri pe Florin Costiniu, ajuns in catuse, coleg de celula cu infractori de drept comun. Pana mai ieri acest om a fost o somitate. A condus cea mai grea sectie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Este profesor universitar. A scris numeroase carti, inclusiv un cod deontologic intransigent al magistratului. Era creditat ca una dintre personalitatile cu inalta tinuta morala si profesionala a acestei tari.

Nu stim inca daca acest om a comis o fapta penala. Dar stim ca a comis fapte absolut incompatibile cu impresionanta sa carte de vizita. Cum este posibil ca un astfel de om sa se jure pe copiii si nepotii sai in fata unui justitiabil ca a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a influenta o decizie? Cum e posibil sa incerce sa influenteze o decizie inclusiv cu cateva ore inainte de pronuntarea ei? Cum e posibil sa-si acuze de coruptie colegii, in aceeasi discutie cu un justitiabil, dar fara a lua masuri oficiale in concordanta cu aceasta acuzatie?

Florin Costiniu recunoaste ca a facut "o prostie" in numele unei prietenii de 20 de ani cu Catalin Voicu. Ce ii putea lega pe doi oameni, teoretic, atat de diferiti: magistratul integru si plutonierul combinator, un om care a