Î.: Mi-am dat demisia de trei ori în ultimii patru ani. Mie nu mi se pare neapărat mult. Aşa arată însă şi CV-ul meu. Patru ani, trei demisii (doi ani, şase luni, un an şi jumătate). Nu mi-a zis nimeni niciodată ca sunt o inadaptabilă, dar am fost mereu întrebată de ce am plecat. Acum mă întreb însă dacă sunt cu adevărat o inadaptată sau pot să justific problemele care au apărut de fiecare dată. Ce pot să spun în acest caz la interviu?
R.: Spuneţi adevărul. Mai exact: adevărul relevant. Adică spuneţi care au fost motivele care v-au determinat să plecaţi, cu accent pe nevoile dvs. Nu v-aş recomanda să transformaţi acest moment într-o lamentare despre fostul şef sau într-o denigrare a fostei companii. De exemplu, este mai corect pentru toată lumea dacă spuneţi ceva de genul: „Mi-am dorit mai multe provocări şi să nu mă pierd în sarcini rutiniere - de aceea m-a atras noua slujbă", decât: „Mi se dădea să fac numai sarcini plictisitoare, şeful mă considera necalificată să fac mai mult". În afară de pregătirea cu răspunsuri oneste sugerată anterior, v-aş mai recomanda să vă autoanalizaţi din câteva perspective:
- Ce îmi doresc eu de la un loc de muncă? Care sunt nevoile mele pe care le doresc a fi împlinite într-un loc de muncă?
- Care este obiectivul meu? Unde vreau să ajung?
- Care sunt paşii logici de urmat ca să ajung acolo unde îmi doresc?
Asta presupune că vă este deja clar ceea ce nu v-a plăcut la cei din jur, în slujbele anterioare, ce trebuie să schimbaţi la dvs. pentru a avea mai multă stabilitate într-un nou loc de muncă şi dacă sunteţi dispusă să faceţi această schimbare. A avea un plan pentru cariera dvs. vă va asigura liniştea şi certitudinea că ştiţi unde vreţi să ajungeţi, ce trebuie să mai dezvoltaţi şi la ce nu doriţi să renunţaţi. Astfel, schimbările nu vor mai fi haotice, ci bine justificate.
Cristina Nicule,
