Cum să pretinzi că reprezinţi breasla jurnaliştilor, dar să n-ai habar că în Capitală există presă locală?
Recentele turbulenţe de la vârful companiei noastre, de care aţi auzit probabil din gura blogărilor avizi de bârfe, m-au împiedicat să dau o replică unei minciuni lansate de dna Ioana Avădani de la Centrul pentru Jurnalism Independent. Acum două săptămâni, dânsa declara, senină ca o zi de primăvară, că în Bucureşti n-ar exista presă locală! Declaraţia era citată, ca opinie de „specialist", într-o amplă analiză publicată de www.paginademedia.ro.
Timp de două săptămâni n-am putut răspunde la această dezinformare. Nu fiindcă plecarea managerului-fondator şi demisiile câtorva directori, în urma unui conflict cu patronatul, m-ar fi lăsat fără grai. Şi nici pentru că aş fi rămas mut de mirare în faţa mizeriilor anonime scoase la lumină de vântul schimbării. În fond, asemenea momente de cumpănă sunt inevitabile în evoluţia oricărei organizaţii care ajunge să numere peste o mie de suflete şi o cifră de afaceri cu opt zerouri.
Lipsa mea de reacţie are un motiv mult mai obiectiv. Şi anume că „gazda" sus-citatei afirmaţii a fost mai ocupată, în ultimele zile, cu evenimentele din sediul „Adevărului" decât cu adevărul propriu-zis. Să nu fiu înţeles greşit.
N-am ce-i reproşa amicului Petrişor Obae (responsabilul site-ului cu pricina) întrucât înţeleg perfect cum judecă un jurnalist-proprietar de blog. Omul trăieşte din audienţă şi trebuie să se descurce pe cont propriu. Iar pentru cineva care-şi măsoară succesul cu ajutorul contorului de accesări, un subiect precum scandalul dintr-o redacţie va fi totdeauna mai atractiv decât orice problemă a presei locale.
Dar să revin la teoria dnei Avădani. Că n-are dreptate, o ştie orice bucureştean care a citit măcar unul dintre ziarele gratuite ce au apărut
de-a lungul vremii în Capitală. Mai înt
