Cand privesti la Ponta vezi mai putin decat ceea ce vedeai inainte la Geoana. O multime de opinii au izvorat in ultimul timp, dupa declansarea scandalului Voicu, toate grabindu-se sa lipeasca un mare si ciudat merit pe umerii lui Ponta, pentru simplul fapt ca PSD nu l-a mai tinut in brate si l-a abandonat justitiei pe omul "cu reteua".
Ca si cum, dupa tot ce a auzit romanul din "gura" transcrierilor convorbirilor lui Voicu un partid si-ar mai risca viata sa tina un asemenea personaj in randurile sale.
Cu exceptia acestei fenomenale masuri de un curaj nesabuit, care nici macar nu a apucat sa fie anuntata inainte ca Voicu insusi sa isi prezinta suspendarea din partid, Victor Ponta pare ca a intrat intr-un concediu de lunga durata dupa castigarea algerilor din partid.
Marea problema a lui Ponta este ca, de exemplu, parintele sau spiritual, Adrian Nastase, este mult mai vizibil si mai important, vorbind de pe blogul sau, decat este seful PSD din fruntea ditamai partidului.
O alta problema la fel de serioasa a lui Ponta este aceea ca nu a reusit, chiar daca la doar doua luni dupa preluarea sefiei PSD, sa isi impuna niciun sub nicio forma amprenta in partid. De la interzicerea intrarii in curtea partidului cu masinile, respectarea punctualitatii si interzicerea declaratiilor facute pe treptele sediului de partid, Ponta nu s-a mai facut vizibil cu nimic in cadrul "reformei" din PSD.
Iar din cate tinem minte, unul dintre cele mai importante puncte ale noului sau mandat era tocmai "reformarea" partidului.
Inceputul parcursului lui Ponta seamana leit cu traseul pe care predecesorul sau l-a urmat. Inconjurat de fostii monstrii sacri ai unei epoci incheiate din aproape toate punctele de vedere (gasca lui Hrebenciuc, Vanghelie, Nastase, Mitrea, Ion Iliescu), Ponta s-a trezit, la fel ca si Geoana in 2005, in f
