Exista motive pentru care Guvernul lui Boc IV (parca?), aproape pierzandu-i numarul inscaunarilor, sa fie remaniat? Daca am fi spus-o noi sau oricine altcineva PD-L ar fi acuzat presa de tratament incorect, ar fi numit ziaristii tonomate si posturile dezinformatoare.

Insa, daca cel care lasa de inteles ca nu este tocmai departe ziua in care Guvernul lui Emil Boc va fi cernut sau schimbat cu totul, atunci nimeni nu mai poate acuza presa de critica desantata de dragul criticii in sine.

Iar daca ziua remanierii nu este departe, dupa cum a lasat sa se inteleaga insusi presedintele statului, atunci se pune intrebarea cand anume se va petrece evenimentul? O dilema inutila din moment ce Emil Boc ne-a invatat si ne-a obisnuit ca este de-a pururea remaniabil si ca indiferent de valurile schimbarilor si nemultumirilor starnite in jurul sau, el are puterea de a pica mereu in picioare precum un Hopa Mitica electrificat.

Boc a intruchipat de-a randul transformarile si remanierile succesive ale lui Boc I, Boc II, Boc III, pentru ca intr-un final sa ajunga la Boc IV. Insa aceasta nu este nici pe departe o performanta.

Un adevarat record ar fi longevitatea lui Emil pana la un Boc al XIV lea, un adevarat stramos al guvernarilor dificile si incercate de vremuri din perioada celui de-al II lea mandat al lui Traian Basescu.

Paradoxal, daca veti studia cazul cu putina atentie, veti descoperi ca motivele pentru care Guvernul Boc ar fi remaniabil nu se schimba, indiferent despre a cata actiune de remaniere ar fi vorba.

Un simplu conspect al criticilor aduse de curand de Traian Basescu ne aduce aminte de toate pacatele pe care presa i le-a tot prezentat, la inceput mai timid si cu neincredere, pentru ca apoi, cand motivele se adunau, criticile sa devina tot mai aplicate si mai acide.

Traian Basescu a lovit i