…presedintele are, fara indoiala, dreptate: criza economica necesita actiuni ferme si curajoase. Criza economica necesita sacrificii – sacrificiul unei clase politice, dar si sacrificiul poporului roman. In ultimele sale filipice, Traian Basescu a atacat prima parte a problemei: a vorbit, pentru a cata oara?, despre nevoia de reforma a clasei politice, despre necesitatea PDL de a se reinventa, pentru a nu cunoaste soarta PSD-ului (mai ca ai crede ca-mi citeste postarile:). A atacat dur alegerea vicepresedintilor “pe lista”, aducand deja celebrul argument al “gashtii“.
In acelasi timp, insa, presedintele a revenit si la marota bipolarizarii clasei politice - de-acum recunoscuta fara false pudori, verde-n fata: vot uninominal pur, intr-unul sau doua tururi de scrutin (importanta diferenta, totusi, in termeni de consecinte) si ridicarea pragului parlamentar la 10% (ceea ce, printre altele, ar elimina si UDMR-ul din viata publica). Sa lasam la o parte gradul de fezabilitate al unei asemenea propuneri. Sa presupunem ca vine zana cea buna a politicii si ii implineste lui Basescu dorinta: pohta ce-a pohtit.
Am avea in locul unei puzderii de “gashti” luptandu-se pentru putere, doar doua gashti mari si late: una a PDL si una a PSD (probabil). Sa admitem ca, tot printr-un miracol, gashca aflata la putere, chiar daca pierde in termeni de legitimitate, castiga in termeni de eficienta. Sa fim generosi in continuare. Sa acceptam ca aceasta eficienta nu este folosita la secatuirea tarii ci pentru binele comun. E suficient?
Ma indoiesc. Purtat pe bratele entuziasmului, Basescu pare sa scape cu totul din vedere si usoara disconectare logica (gasca e rea in cazul PDL, dar buna pentru intreaga clasa politica) si celalalt termen al ecuatiei – poporul roman. The reason for the season, cum ar zice americanul. Mai cu seama in momentele de cumpana, un popor se conduce
