Ceata de copii-lăcustă a invadat de ceva ani intersecțiile orașelor. Ființe ciudate, cu picioarele întoarse nefiresc, care merg în patru labe.
Au oasele răsucite precum vrejul de la pepene pe care-l grăbești să se coacă. Cu gioalele schiungiuite la vedere, se târăsc cu repeziciune uimitoare printre mașini să ceară pomană. Dacă îi vezi fugind, ai impresia unui personaj de thriller, jumătate om, jumătate neom. Un mutant conceput să îți dea fiori. Pe asta și mizează cei care îi plasează în stradă, pe oripilarea privitorilor sau pe impresionarea lor. În orice caz efectul este cel scontat: le dai bani ca să scapi de ei, să îndepărtezi cât poți imaginea de groază.
Mutanții s-ar putea să se fi născut așa. Câte țigănci nasc prin cezariană, ferite de complicații? Poate doar cele bogate, cu ghiuluri pe fiecare deget, care-și plătesc mamoșii în teancuri de bancnote. Celelalte beneficiază mai mult de frică de atenția celor în halat alb și sunt lăsate să se chinuie ore în șir în travaliu fără să pună nimeni un deget pe ele.
Să fie infirmitățile copiilor-lăcustă vreo mutație genetică de care să fie afectat neamul de romi? Privindu-i pe dănciuci cum se descurcă desculți și golași pe un ger de crapă pietrele, tinzi să crezi că nu. Au dantură perfectă fără să fi trecut pe la dentist și sunt sănătoși tun făcându-le în ciudă părinților grijulii cu odrasle cocoloșite.
Dar ei sunt doar cei mai fericiți, pe care îi invidiem deseori că nu se lipește nicio boală de ei. Ceilalți sunt supuși selecției „naturale“ și devin victime ale exploatatorilor, fiind mutilați de mici ca să fie mai productivi pe stradă.
Așa au pățit și puradeii din Țăndărei, deveniți turiști betegi în Marea Britanie - cea mai profitabilă afacere. Pe oasele lor răsucite s-au clădit palate țigănești, pe care stăpânii scriu cu litere argintate precum dinții lor din viplă: „Pacea Domnuluy“.