Educaţia şi familia sînt preocupări majore ale burghezului, cărora le consacră bani şi timp. Acestea se regăsesc şi în memoriile doctorului Ştefan Piscupescu, redactate în prima parte a secolului al XIX-lea. Familia este cea în care investeşte şi căreia îi dedică toate economiile. Tot ei îi sînt adresate sfaturile, experienţele şi gîndurile, căci de buna ei organizare depind toate. În casă, fiecare primeşte îndatoriri şi drepturi. Datoriile bărbatului se răsfrîng asupra întregii familii. El trebuie să aibă „casă de păstrarea agoniselii şi de lăcuit, a agonisi pe cale dreaptă, cinstită atît trebuincioasele din toate zilele, cît şi de peste tot anul, a înbrăca şi a căuta nevasta şi copiii în patimă de boală şi a se pune şi răspunde pentru dînşii la orice nevoie“. Pentru asta primeşte „drepturi“ depline asupra familiei sale: „a stăpîni şi a cîrmui nevasta şi copiii, şi a le arăta treaba şi orînduiala îndatoririlor pe care sînt datori a le cinsti“. Soţia are datoria de a „iconomisi agoniseala, a ţinea şi a păzi curăţenia casii bărbatului şi a creşte copiii la pieptul ei“. Asta justifică drepturi „împreunate cu ale bărbatului“. Traiul bun constituie miezul modelului oferit copiilor ce-şi vor „imita“ părinţii în toate. Or, pentru a imita, ei trebuie să aibă modele bune de urmat. Femeia, mamă şi soţie, este pionul central al menajului; ea trebuie să aibă calităţile unei stăpîne, dar şi supunerea unei roabe, respect şi consideraţie pentru stăpînul casei, dar şi hărnicie şi dăruire. În plus, soţia unui doctor trebuie să posede smerenie, educaţie astfel încît să ştie să vorbească „oamenilor după deosebirea lor“, să se ocupe de calfe şi slugi, să se aplece asupra creşterii copiilor, nu băbeşte, ci potrivit cu statutul social al părinţilor, să fie evlavioasă, „să citească închinăciunea în toate zilele“, să păstreze curăţenia odăilor, orînduiala hainelor şi „iconomia casii“.